Cele mai tari chestii care mi s-au intamplat in ultimul timp sunt... somnul si... a, da... SOMNUL!!! De cand am venit in Bucuresti imi traiesc viata la minut... nu credeam vreodata ca o sa ajung sa fac exact ceea ce urasc cel mai mult... dar, uite-ma dimineata alergand sa prind examenul, la pranz alergand sa ajung la timp la repetitii/seminar/curs si seara, alergand sa respect deadline-ul pentru referate... M-am saturat si sunt abia la inceput de drum... La inceput mi s-a parut foarte distractiv sa nu mai stiu cand e noapte si cand e zi, sa fac exercitii de memorie ca sa-mi aduc aminte cand am mancat ultima oara... sau sa stau cate 5 minute in fata oglinzii sa ma intreb cum naiba am ajuns sa am cearcane atat de ostentative... Sunt studenta si n-am bani... bine, nu e ca si cum as fi singura studenta fara chior in buzunar, ca suntem deja o comunitate, dar cum sa stai cu un coleg de grupa in metrou sa te uiti cum unu` de 100 si inca alte cateva kg mananca o ciocolata intreaga in fata ta si tu sa nu ai nici 10 bani la tine? :)) INUMAN! Si am inceput sa ma schimb de cand cu studentia asta... sunt deprimata destul de des, in conditiile in care optimismul obisnuia sa fie un al doilea prenume pentru mine... Obisnuiam sa rad de oamenii care au fete de morti vii la metrou, dar am ajuns sa le fac concurenta... obisnuiam sa vad culoare in Bucuresti... acum nu vad decat pasii mei mici incercand sa ajunga mai repede acasa, din simplul motiv ca nici nu ma sinchisesc sa mai ridic ochii din pamant... Mi-e dor de petrecerile din camin, al dracului de tare... pe vremea aia n-aveam 10 teste de dat a doua zi, sute de pagini de citit, zeci de referate de redactat.. nu ca ne omoram invatand, da` e deprimant numai cand stii ca ai ceva de facut si nu faci... Si e deprimant si ca stau sa ma plang pe blog de ceva ce pentru un student la drept/arhitectura/ase/poli ar fi mana cereasca... si e deprimant si ca incep sa ma contrazic in idei pe care tot eu le lansez... Sa nu mai zic cat de deprimante mi se par sarbatorile... si inutile... parca oamenii se forteaza in perioada asta a anului sa fie mai buni, mai veseli, sa-si iubeasca aproapele... Aiurea! Oamenii isi fac cadouri doar la ocazii "speciale", se aduna si mananca exact ca niste porci... un porc si isi ureaza metafore si hiperbole... Cat diabet pe cap de locuitor! Nu ma mai misca luminitele colorate de la instalatiile de pe strazi... nici aia mici si negri care te colinda in acelasi vagon de metrou, la ore diferite... si anul asta nu-l mai astept pe Mos Craciun... am auzit ca e afemeiat si ii place bautura! Tipic! Sau daca il astept, o fac doar ca sa-i pun piedica... Un singur lucru mai am de zis... DEPRIMANT! Asta merge cu un vin fiert cu scortisoara....
Intra pe http://medianight.info/fresh-rating-star/ si voteaza-ma. Mai sunt 3 zile si eu am incredere in cei 3 cititori ai mei :)).
Cretzu e student la SNSPA - Stiinte Politice, anul II. Ii place facultatea asta... dar nu mai mult decat ii place sa stea cu mine la o cafea, luni dimineata, la Cafepedia, in timpul seminarului... Pe Cretzu l-am intalnit prima oara la camin/gradinita... si tot atunci l-am dezamagit, pentru ca imi placea alt coleg de la grupa mare. Tot la camin si-a luat bataie la fund de la ai lui pentru ca isi pierduse beculetele de la adidasi. N-am scapat de el nici in generala, cand l-am dezamagit iar strigand in gura mare ca ii place de Alexandra... M-a urat o perioada si radea pe ascuns de parul meu tzepos... Nu stia ca si eu radeam in aceeasi masura de peruca lui creatza, gen (eugen) Vlad Craioveanu... Ne-au unit orele de romana in care radeam pe ascuns, orele de istorie in care mancam frunze, orele de biologie in care imi arunca fitzuicile lui pe partea mea de banca, orele de franceza cand il intepam cu pixul in fund pana ajungea sa citeasca lectia langa profa la catedra, excursiile pe ici pe colo in Romanica si vreo 2-3 picaturi de maturitate... De atunci ne-am cizelat si noi... si asa am ajuns in liceu. Au venit Marus, Neli, bobina, Rada (glume de interior). Tot Cretzu mi-a provocat o entorsa de toata frumusetea, care m-a tintuit la pat o saptamana... M-am impiedicat si nu m-a ajutat sa ma ridic pentru ca e un porc; a preferat sa rada cu stropi de durerea mea... Cretzu e vesel. Bea, fumeaza, iubeste cafeaua. Ii e frica de serpi. Ne mintea candva ca are in pantaloni "coloana infinitului". Cretzu conduce bine, prudent. Cretzu e sincer. Cretzu e o catza, desi nu recunoaste. In liceu ii ziceam ca noi doi ar trebui sa ne casatorim, doar pentru ca amandoi stim sa administram bine banii. La facultate m-am razgandit. Cretzu are o super mama; desi am incercat, nu cred ca o sa imi fie soacra vreodata. Toti profii credeau ca suntem impreuna, doar pentru ca eram mai tot timpul unul langa altul. Cretzu nu m-a vrut niciodata :)). Acum nici eu nu-l mai vreau, desi sunt convinsa ca intre noi e o dragoste platonica :)). Cretzu e singurul baiat caruia ii povestesc tot si de ale carui sfaturi tin cont. Cretzu e educat. Cretzu respecta. Cretzu nu arunca hartii pe jos, doar mucuri de tigara. Cretzu cedeaza locul femeilor mai in varsta in RATB. Cretzu e o persoana cu care te poti duela in replici destepte. Cretzu e destept. Si stie. Dar nu profita. Deci nu are nasul pe sus, desi il are la fel de mare ca mine. Cretzu e singura persoana care mai rade ca mine atunci cand se impiedica cineva. Cretzu si cand tace e previzibil pentru mine. Cretzu s-a panicat cand a venit isteria gripei porcine. S-a potolit, din fericire, inainte sa-si ia masca de protectie. Cretzu ia o fatza ciudata cand face poze. Cretzu e fratele pe care mi-am dorit mereu sa il am. Cretzu ma va uri dupa aceasta postare. Dar o sa ii treaca pana se insoara, pentru ca il cunosc ca pe buzunarele mele goale de studenta.
Vine Balul Bobocilor fjsc`isti, intr-un mod fjsc`ist, desigur, cu un format nou, in care nu se tine cont numai de "cat de lung ai parul" sau picioarele, ci si de cat de lunga durata sunt abilitatile tale de comunicare si creativitate. Asadar, degeaba zambesti frumos, clipesti senzual si tii un discurs despre vointa ta de a exista pace in lume, daca atunci cand vorbesti poluezi fonic pe o raza de un kilometru de public. Pe sistemul "Charisma si spontaneitate, un gram de atitudine, putina minte si personalitate, cam asta trebuie sa-ti mearga`n toate!", vino cu mic-cu mare la preselectii si arata ca ai ceva de spus in si pentru facultatea asta! Distractie garantata, pe banii si muzica facultatii! Ce zici?
Nu vezi cata culoare am in ochi cand te privesc? Nu vezi cum mi se dilata pupilele si cum imi musc buza inferioara? Nu-mi simti inima prin geaca groasa de toamna cand ma strangi la piept? Nu imi simti caldura obrajilor cand ii strangi in mainile tale lacome? Nu te pateaza roseata pometilor mei cand te lipesti de mine ca un copil de o acadea?
- invat rusa si portugheza;
- invat sa cant la chitara;
- sa trec la IRP; :))
- sa merg la Opera;
- sa ajung in Publicitate;
Concluzia? Am vointa! :))
- invat sa cant la chitara;
- sa trec la IRP; :))
- sa merg la Opera;
- sa ajung in Publicitate;
Concluzia? Am vointa! :))
M-am nascut pe 16 octombrie 1989, intr-un oras mic, dar colorat. N-am crescut intr-un an cat altii in zece, dar am crescut corect si civilizat, asa cum m-au indrumat ai mei. Desi in familie am fost Praslea, n-am plecat in lume sa lupt pentru altceva decat visele mele... Lumea asta se rezuma la Bucuresti, orasul gri in care am descoperit mai multa culoare decat ma asteptam. Mi-am luat cu mine o cutie cu amintiri. Si fleacuri. M-am urcat in trenul asta si am ajuns. Prima statie - camin Grozavesti. Zeci de puisori care abia si-au luat zborul trec pe langa mine. Trag aer in piept. Initial am crezut ca nu ma voi acomoda vietii de camin... Gresit! Cum sunt o fire comunicativa, care tanjeste dupa armonie, mi-am gasit imediat locul la etajul 2. Si cum nimic nu cred ca e intamplator, am intalnit acelasi tip de oameni cu care am avut de-a face pana acum.. veseli, colorati, deschisi la minte, educati, inteligenti... Ma simt ca acasa, doar ca intr-o familie mai numeroasa. "Buzunarul" palierului a luat locul sufrageriei; aici ne intalnim toti sa jucam carti pe porunci, sa povestim, sa radem, sa(ne)plangem, sa bem cafea si ceaiuri, sa spunem bancuri... Camera Dynei a devenit bucataria (pentru cine nu o stie, este o studenta din anul 3, cea care a speriat fuuuuuoooorumul de meditatii online; in realitate nu este atat de rea, doar ca are o placere deosebita sa corecteze ironic greselile gramaticale --> un fleac, ne-a ciuruit!); aici ne strangem cu mancare traditionala din toate colturile Romaniei, punem biroul in mijlocul camerei si hotaram de-un ospat. Camera Andrelelor si camera lui Bogdan sunt pe post de "entertainment area"; aici se vad filme, desene, se canta si se danseaza. Camera lui Alex este pe post de Spa, asta pentru ca e extrem de curata, miroase intotdeauna frumos, temperatura e potrivita, toate conditiile ca sa-ti incarci bateriile. Intr-o asa atmosfera am implinit, intr-o zi de toamna, 20 de primaveri. A fost aniversarea perfecta, la care nu ma asteptam si pe care nu o sa o uit niciodata... In jurul orelor 20 a inceput totul... primeam suspect de multe telefoane: cand vin in camin? mi-e foame? mi-e sete? mi-e frig? mi-e cald? vin la camin? sigur vin la camin? mai, dar sigur vin la camin?... M-au tinut ocupata pe hol, pana la ora 0:00 cand, intr-o lumina palida a 20 de lumanari, apare gasca vesela. Tineau in multe maini un tort... si-n alte multe maini baloane... si sampania curgea peste tot pe langa mine, pe mine, prin parul si genele mele... Mi-au cantat un "La Multi Ani" romanesc zgomotos... Tania, colega mea de camera, mi l-a cantat pe cel rusesc, pe care l-am savurat din plin... N-am stiut cum sa reactionez, din simplul motiv ca nu ma consideram asa importanta pentru ei... Si s-au desfacut cadouri... si mi-au inmanat, pe rand, cate un balon personalizat cu gandurile fiecaruia despre mine... si s-au facut multe poze... si s-a ras mult... si petrecerea a continuat pana tarziu... Pe sistemul "pe patul meu si pe muzica mea" - pe seama si de ziua mea! A fost extraordinar... genul de surpriza pe care nu ai cum sa nu o gusti! In ordinea camerelor, multumesc MARCELA, OANA, TANIA, DYNA&COSMIN, ANDREEA&DEEA, ALEX&ADI, BOGDAN !!!!!! Acum trebuie sa imi caut o cutie si mai mare pentru amintiri :D! Chiar daca voi pleca, pasii mei tot spre voi ma vor purta!
EA: Unde pleci cu valiza asta?
: Nu ma intreba...
EA: Bine... cand vii?
: ...
EA: Si cafeaua?
: E rece...
EA: Si noi?!
: Suntem si mai reci...
EA: Sa nu uiti, da?! Promite-mi ca nu uiti!
: Ce?
EA: Pastila...
: A...
EA: ...
: Nu-mi ceri nimic?
EA: Nu...
: De ce?
EA: Pentru ca n-am nevoie...
: N-ai nevoie sa stii De Ce?
EA: S-ar schimba ceva?
: Nu...
.
.
.
.
.
.
.
EA: Se face tarziu...
: Si?
EA: Trebuie sa o iei...
: Deci stii de ea...
EA: Vorbeam de pastila...
Pleci... si nu e ca si cum nu te-as fi vazut sau avut... e ca si cum nu te-as fi cunoscut niciodata...
: Nu ma intreba...
EA: Bine... cand vii?
: ...
EA: Si cafeaua?
: E rece...
EA: Si noi?!
: Suntem si mai reci...
EA: Sa nu uiti, da?! Promite-mi ca nu uiti!
: Ce?
EA: Pastila...
: A...
EA: ...
: Nu-mi ceri nimic?
EA: Nu...
: De ce?
EA: Pentru ca n-am nevoie...
: N-ai nevoie sa stii De Ce?
EA: S-ar schimba ceva?
: Nu...
.
.
.
.
.
.
.
EA: Se face tarziu...
: Si?
EA: Trebuie sa o iei...
: Deci stii de ea...
EA: Vorbeam de pastila...
Pleci... si nu e ca si cum nu te-as fi vazut sau avut... e ca si cum nu te-as fi cunoscut niciodata...
1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.
“Intepenisera, insurubati in scaune, pregatiti pentru o lunga asteptare.”
2) Fara să verifici, cât e ceasul?
13:10
3) Verifică.
13:16
4) Cum eşti imbrăcat?
Pantaloni de pijama si tricou.
5) Înainte să răspunzi la chestionarul ăsta, la ce te uitai?
La blogul lu` Cretz, ca doar asa am aflat de el... :D
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
Vama, stiri, Badea... ploaia...
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
Aseara. Mi-am serbat ziua de nume :P
8)Ce-ai visat azi-noapte?
Nu imi amintesc...
9) Când ai râs ultima oara?
Mai tot timpul rad... ultima oara? Acum cateva zeci de minute.
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
Tot felul de citate... :))
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
Restanta :)) Apoi toate restantele... m-as mai gandi daca si facultatea :D
12) Care-i ultimul film pe care l-ai vazut?
If Only.. si mi-a placut chiar foarte mult :D
13) Ai vazut ceva neobisnuit azi?
Da, mi-au lasat ai mei un bilet pe care scrie "Micky, sa" si atat. :))
14) Ce părere ai despre chestionarul asta?
Mm...merge...
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă.
Daca v-as spune, ar trebui sa va omor =)) .
16) Ce nume i-ai da fetei tale?
Maya !!!
17) Dar băiatului tau?
Ma obsedeaza un nume... dar am timp sa ma mai gandesc.
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate?
Da!
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului?
Ca nu exista Iad... nu ma pot lipsi de multi dintre voi >:)
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
Comportamentul oamenilor.
21) Îţi place să dansezi?
Da, destul de mult!
22) George Bush?
Niciodata!
23) Care a fost ultima chestie pe care ai vazut-o la teveu?
Stirile.
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru’ asta?
Bogdan, Dede... si inca doi :))
“Intepenisera, insurubati in scaune, pregatiti pentru o lunga asteptare.”
2) Fara să verifici, cât e ceasul?
13:10
3) Verifică.
13:16
4) Cum eşti imbrăcat?
Pantaloni de pijama si tricou.
5) Înainte să răspunzi la chestionarul ăsta, la ce te uitai?
La blogul lu` Cretz, ca doar asa am aflat de el... :D
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
Vama, stiri, Badea... ploaia...
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
Aseara. Mi-am serbat ziua de nume :P
8)Ce-ai visat azi-noapte?
Nu imi amintesc...
9) Când ai râs ultima oara?
Mai tot timpul rad... ultima oara? Acum cateva zeci de minute.
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
Tot felul de citate... :))
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
Restanta :)) Apoi toate restantele... m-as mai gandi daca si facultatea :D
12) Care-i ultimul film pe care l-ai vazut?
If Only.. si mi-a placut chiar foarte mult :D
13) Ai vazut ceva neobisnuit azi?
Da, mi-au lasat ai mei un bilet pe care scrie "Micky, sa" si atat. :))
14) Ce părere ai despre chestionarul asta?
Mm...merge...
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă.
Daca v-as spune, ar trebui sa va omor =)) .
16) Ce nume i-ai da fetei tale?
Maya !!!
17) Dar băiatului tau?
Ma obsedeaza un nume... dar am timp sa ma mai gandesc.
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate?
Da!
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului?
Ca nu exista Iad... nu ma pot lipsi de multi dintre voi >:)
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
Comportamentul oamenilor.
21) Îţi place să dansezi?
Da, destul de mult!
22) George Bush?
Niciodata!
23) Care a fost ultima chestie pe care ai vazut-o la teveu?
Stirile.
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru’ asta?
Bogdan, Dede... si inca doi :))
De azi e toamna... Toamna mi-e draga... Ea m-a imbratisat prima si tot pe ea am vazut-o cand am deschis pentru prima oara ochii... Undeva in octombrie am venit pe lume eu... De atunci n-am lipsit la niciun spectacol. Pentru ca asa o prestatie nu cere decat un ton tacut, m-am asezat o treapta mai jos, departe de cuvinte, de materie si uman. Toamna e o profesionista, un regizor priceput. Are joc de scena, spectacol de culoare si muziCALITATE. Actori devotati, care isi fac numarul si pleaca grabiti, catre un alt EU care asteapta sa se bucure de ei, catre alte perechi de ochi, catre alte suflete, catre alte trairi si sentimente... E vorba de frunze si vant... e vorba de dansul lor, un tango in fata caruia picioarele umane s-ar impiedica... E vorba de ploaia care stinge pasiunea celor doi... e vorba de copacii care isi inclina crengile pe muzica lor... In fata acestei interpretari nu poti sa te simti decat mic...
Mi-e dor sa mai fiu copil... sa alerg cu picioarele goale prin iarba deasa din gradina bunicilor, sa fac prajituri din pamant la nucul batran, sa ma sperii de umbra mea, sa-mi fie frica de intuneric, sa adorm in fiecare seara in bratele unchiului meu care imi canta pana ma cufundam intr-un somn adanc, sa ma bucur de fiecare apus de soare, sa tresar de fiecare data cand bunica imi zicea dimineata ca Mos Nicolae mi-a lasat ceva sub perna... sa cred in Mos Craciun, sa ma costumez in babutza la fiecare reuniune de familie, sa incerc sa-l dresez pe Amiral (cainele negru pe care mi l-a adus bunicul meu cand am implinit 10 ani), sa-mi fac parul palmier, sa-mi impletesc codite, sa ies cu prietenele mele in fata blocului, sa-mi fac papusi din fire de iarba, sa imi astept cu entuziasm fiecare zi de nastere, sa imit stangaci patinajul artistic prin scari de bloc, sa nu pot sa adorm in noaptea dinaintea unei excursii din cauza emotiilor, sa-mi fac casa in copac cu verisorii mei, sa cred in printi si printese, sa astept cu sufletul la gura 15 septembrie, sa imi cumpar ghiozdan si penar, sa iau numai zece la caligrafie, sa fiu Toamna la serbari, sa imi iau haine noi de Paste, sa iau FB, sa-mi controleze parintii temele, sa o mint pe mami ca mi-e rau ca sa ma ia la ea la serviciu sa desenez in Paint, sa iau agenda de telefoane la rand si sa dau telefoane anonime, sa colectionez postere, sa pictez o casa, un soare, un copac si pasari... Mi-e atat de dor de copilul tembel, vesnic cu genunchii juliti, cu parul lung, blond "ca spicul graului", cu ras cristalin, cu pistrui, ochi verzi si gene lungi...
Azi e de fapt ieri, imi aduc bine aminte... Aceleasi culori se scalda-n fata mea, aceleasi sentimente stau la coada sufletului meu, aceleasi senzatii ma imbratiseaza... E frig azi... si mi-a patruns toamna pana in suflet. I-am deschis, caci m-a prins cu lumina aprinsa... A intrat fara ca macar sa ceara voie, s-a asezat peste mine ca si cum ma vazuse dupa o lunga asteptare si mi-a cantat surd pana m-am invelit cu ea... Si m-am incalzit pana a venit maine...
Maine e de fapt azi, stiu asta sigur... Am visat ceva ce mi s-a intamplat. Visam mult soare in jurul meu. Atat de mult incat imi acopeream ochii cu bratul si ma feream de el. Si s-a suparat ca nu-l priveam cum se joaca, cum creste si cum se bucura in fata ochilor mei. Ma ascundeam eu... si s-a ascuns si el... L-am vazut din ce in ce mai rar, l-am cautat, l-am strigat... dar nu a vrut sa mai apara! Eram suparata pe stelele toate, pe norii care mi-l furau, pe toate pasarile care roiau in jurul lui...
Cand m-am trezit din vis, parea totul un tablou pictat de un scolar: o casa frumoasa, la fereastra careia eram eu, cu soarele imens care planeaza in jur, inconjurat de nori pufosi si pasari in forma de V.
Am aflat mai tarziu ca el, soarele, nu era Luceafarul, iar eu, fata, nu eram Catalina... si-atunci mi s-a parut totul incredibil de uman, ca o piesa de puzzle rupta din FIRESC. Cine era el? Cine eram eu? Nu am raspuns, am zambit... Intreaga camera s-a... insorit :).
E simplu! AZI e AZI, IERI e IERI, MAINE e... MAINE! Eu inteleg...
Maine e de fapt azi, stiu asta sigur... Am visat ceva ce mi s-a intamplat. Visam mult soare in jurul meu. Atat de mult incat imi acopeream ochii cu bratul si ma feream de el. Si s-a suparat ca nu-l priveam cum se joaca, cum creste si cum se bucura in fata ochilor mei. Ma ascundeam eu... si s-a ascuns si el... L-am vazut din ce in ce mai rar, l-am cautat, l-am strigat... dar nu a vrut sa mai apara! Eram suparata pe stelele toate, pe norii care mi-l furau, pe toate pasarile care roiau in jurul lui...
Cand m-am trezit din vis, parea totul un tablou pictat de un scolar: o casa frumoasa, la fereastra careia eram eu, cu soarele imens care planeaza in jur, inconjurat de nori pufosi si pasari in forma de V.
Am aflat mai tarziu ca el, soarele, nu era Luceafarul, iar eu, fata, nu eram Catalina... si-atunci mi s-a parut totul incredibil de uman, ca o piesa de puzzle rupta din FIRESC. Cine era el? Cine eram eu? Nu am raspuns, am zambit... Intreaga camera s-a... insorit :).
E simplu! AZI e AZI, IERI e IERI, MAINE e... MAINE! Eu inteleg...
Dragul meu,
Incep s-astern randuri peste randuri cu gandul la tine... Intotdeauna m-a inspirat acel ceva al tau, m-am ghidat dupa privirea ta, dupa mirosul pielii tale... dupa gustul buzelor tale... Imi imaginam cum veneai sa ma scoti din lumea asta rece... Inchideam ochii si te vedeam venind... si-as fi vrut sa opresc timpul in loc, sa nu clipesc niciodata, sa nu respir, sa nu te pierd... Toate astea pana azi! Azi nu te mai astept. M-am plictisit sa ne intalnim in fiecare zi la poarta imaginatiei mele... Vreau sa ma joc... Ascunde-te de mine in fiecare adiere de vant, in fiecare soapta din univers, in fiecare lacrima de bucurie, in fiecare zambet de copil... Lasa-ma sa te caut in fiecare gara, in fiecare tren, in fiecare calator al lumii... Arata-mi ca esti inca acolo la fiecare dezamagire, la fiecare tristete, la fiecare pas facut inapoi... Si cand vezi ca vreau sa renunt, priveste-ma prin fiecare pereche de ochi limpezi, vorbeste-mi prin fiecare cuvant cald, atinge-ma prin fiecare mana ferma... O sa stiu daca esti tu... Lasa-ma sa lupt, sa plang, sa rad, sa ma zbat, sa-mi para rau, sa iubesc, sa urasc pana sa ajung la tine! Si cand in final am sa ajung, n-o sa bat de doua ori... Lasa usa deschisa! Nu intarzii mult... poate zile intregi, poate luni, poate ani...
Cu drag,
Eu....
De cateva zile am decis sa-mi schimb stilul de a ma distra. Am lasat in spate localurile cu miros greu de tutun, mersul cu masina si persoanele in a caror companie nu ma mai regaseam de ceva timp. Sunt pieton! In fiecare seara imi pun niste haine casual, imi arunc pe-o parte o geanta fara prea multi bani in ea si plec la plimbare... Uitasem cum arata orasul meu, cum e sa iesi pe lumina, cum e sa bei o bere cu 3 lei pe o terasa de 2 lei... Spre exemplu, aseara am vrut sa mergem in Scena, sa-l aplaudam pe Enciu, care avea de gand sa ne cante ceva bun, lent, care sa vibreze cu starea noastra lenesa... N-am avut noroc, era inchis. Am mers la terasa si am baut suc si bere cam de 20 de lei si ceva... toti 5! Am fost surprinsa sa vad cat de bine te poti distra cu bani putini... Cel mai bine! Ca-n liceu, cand ne duceam la un suc dupa vreo piesa de teatru(unii cu parul infoiat, altii imbracati in costume de scena, altii machiati), fara sa ne pese de etichete; ca atunci cand ne ingramadeam sa chiulim de la religie (ca sa mergem pe la vreun coleg pe-acasa), desi nu faceam nimic special - vorbeam, radeam...
Ce simpli eram atunci... Mai stii cand ziceam ca nu vrem s-ajungem niste adulti tristi? Mai stii ce planuri ne faceam si cum te vedeai peste 10 ani? Ce s-a intamplat cu noi?
Gata! S-a dus idle-ul, am revenit la desk-ul meu! Cum secretara si-a facut datoria, mi-a lasat pe birou o serie de reclamatii. Printre ele se numara si cea a unui anonim, care suna cam asa: "am auzit ca esti proasta...". Impresionata de cele trei puncte de suspensie care exprima fie nostalgie, fie lipsa argumentelor, m-am decis sa dedic aceasta pagina minunatei fiinte care si-a rupt din pretiosul ei timp pentru a ma anunta "ce se mai aude".
Draga Anonim ("suuuufletu` meu"),
Incep prin a-ti spune ca "viata-i greu", obisnuieste-te cu ideea. Uite, spre exemplu, cand eram mica, am auzit ca exista Bau-Bau. Mama imi spunea ca sta sub pat si ca mananca fetitele/baietii obraznice/obraznici, asa ca tine. N-are rost sa-ti mai zic ca nu dormeam noaptea si ca plangeam foarte des, pentru ca, probabil, esti familiarizat(a) cu asta. Nu iti face griji, nu dramatiza! Toata povestea asta o sa dureze pana o sa cresti si tu putin. In cazul meu, s-a rezolvat cu varsta; in al tau, cu riscul de a ma face iar proasta, chiar nu stiu!
In incheiere : Inspira, expira, GOOOOOSFRAAAABAAAAA si repeta dupa mine :
NUUUUUuuuu MI-EEEEEeeee FRIIICAAAAaaaa DEEEEEEeee BAAAAAAU-BAAAU !!! au au au au...
Stampila e pusa, de semnat am semnat, inchid blogul si dau drumul la caini, ca secretara e in concediu. :)) O zi frumoasa(ce a mai ramas din ea)!
Draga Anonim ("suuuufletu` meu"),
Incep prin a-ti spune ca "viata-i greu", obisnuieste-te cu ideea. Uite, spre exemplu, cand eram mica, am auzit ca exista Bau-Bau. Mama imi spunea ca sta sub pat si ca mananca fetitele/baietii obraznice/obraznici, asa ca tine. N-are rost sa-ti mai zic ca nu dormeam noaptea si ca plangeam foarte des, pentru ca, probabil, esti familiarizat(a) cu asta. Nu iti face griji, nu dramatiza! Toata povestea asta o sa dureze pana o sa cresti si tu putin. In cazul meu, s-a rezolvat cu varsta; in al tau, cu riscul de a ma face iar proasta, chiar nu stiu!
In incheiere : Inspira, expira, GOOOOOSFRAAAABAAAAA si repeta dupa mine :
NUUUUUuuuu MI-EEEEEeeee FRIIICAAAAaaaa DEEEEEEeee BAAAAAAU-BAAAU !!! au au au au...
Cu drag, Micky (sau Bau-Bau?)
Stampila e pusa, de semnat am semnat, inchid blogul si dau drumul la caini, ca secretara e in concediu. :)) O zi frumoasa(ce a mai ramas din ea)!
15-20 iulie : Activitate pe teren
Cum am ajuns in Bucuresti, nu voi mai avea timp sa postez ceva nou. Asta pentru ca orasul asta imi stoarce pana si ultimele picaturi de energie... si n-as vrea ca pe blogul meu sa se puna o eticheta de genul "Atentie! Poate contine urme de umor, inspiratie si inteligenta!". Apropo de asta, voi ati gasit vreodata alunele buclucase din ciocolata? Eu m-am luat dupa urmele de pe eticheta, dar... esec total! Asadar, in aceasta perioada, "i`m not at my desk".
21-24 iulie : Vizite de lucru
Cum pentru mine nu a venit inca vacanta, desi m-am bucurat cand am scapat cu bine si de a doua sesiune, in aceste trei zile imi voi sustine cele 2 examene la facultatile la care m-am inscris. In ordinea prioritatilor, FJSC si SNSPA! Asadar, e mai bine sa nu ma cititi in perioada asta, din moment ce nu ma ocup decat de accentuarea cuvintelor, despartiri in silabe, omonime, paronime, sinonime etc.
25 & co. - "In constructie, va rugam asteptati!"
Cum in aceasta perioada ma pot metamorfoza (fie intr-un supraom, daca iau la Jurnalism, fie intr-o chestie mica, inutila, care trece neobservata, daca nu iau), e mai bine sa ma ignorati :)). Lasati-ma sa ma relaxez zece zile la Costinesti cu a mea gasca vesela si vesnic neobosita, dupa care promit ca vin fresh, cu idei si vesti noi.
Pentru nelamuriri, va rog sa luati legatura cu secretara mea! :))
Bafta celor care trec prin stresul admiterii!
Imi place la nebunie sa rad! Cu toti muschii fetei! Cu sunet! Mi se pare cea mai accesibila placere. Uite si ceva gratis, pe timp de criza! Bine, te poate costa in anumite situatii, de aceea trebuie sa stii cum, cand, cat si mai ales DE CINE sa razi. Eu, de exemplu, nu stiu, dar ma pricep la sfaturi. Am o slabiciune: NU pot sa ma abtin cand se impiedica cineva. Ca e proful, ca e tata, ca e unu` mare si periculos, ca e un om in varsta sau un adolescent, ma prapadesc de ras. Slava Domnului ca am asistat la atatea cazaturi frumoase, demne de Oscar.
Mai intai, cazaturile alea PNP, adica pe nepregatite. Mergi pe strada, te gandesti la nimicuri care iti tin mintea ocupata, casti gura la te miri ce, cand HÂŢ!, iti fuge piciorul intr-o parte. Icnesti, ca e dureros si-ncerci repede sa te redresezi. In cazul in care nu te opresti, prefacandu-te ca iti verifici pantoful, iti reiei mersul, incercand sa maschezi povestea. Ceva de genul " abia mi-am cumparat mergatorii astia!".
Daca te-ai uita in stanga si-n dreapta, ai vedea sigur vreo 2-3 ca mine care se tin de burta.
Apoi, cazaturile alea DP, adica de-ale penibilului. Mergi si tu ca omu` pe strada, vezi la orizont o tipa misto, tragi de gulerul inexistent ca asa ai vazut si tu in filme, iti iei privirea de cuceritor, cand "IA UITEA!", te impiedici de ceva. Nu se stie sigur de ce, poate sa fie o piatra, poate sa fie un bolovan in toata regula. Cert e ca te-ai facut de cacao. Daca ai "noroc" sa dai de o tipa ca mine (a nu se intelege ca ma consider "o tipa misto"), ti-ai dori sa cazi intr-un canal, o groapa, orice, numai sa nu-mi vezi reactia.
Totodata, nu trebuie omise CDS, adica acele cazaturi de suflet. Ele sunt complexe, manifestandu-se sub diferite forme. Fie ca vorbim de "baletul" betivilor, de cei care nu au un punct de sprijin in metroul cu turbulente, de cei care se impiedica pe scari s.a.m.d, toate aceste forme provoaca ceea ce se cheama "rasul cu stropi". Imaginati-vi-l numai pe cel care urca in graba scarile, cum va plonja in patru labe in fata dumneavoastra. Sau pe cel care ajunge in regim de urgenta de la etaj la parter, pentru ca a calcat in gol cu un pas prea mare. Pe cel care, cand se inclina brusc metroul, cauta disperat o bara de care sa se tina. Cu mana intinsa si fata stramba, e tras cand in fata, cand in spate, cand in stanga, cand in dreapta, incapabil sa-si mentina echilibrul.
Cu toate astea, cazatura pe care am trait-o eu, nu are termen de comparatie. Vara, terminasem clasa a 10-a. Ma simtem bine in hainele pe care le purtam si prindeam incredere cand intorceau unii si altii capul dupa mine. Asta ma facea sa apas si mai aprig pe tocuri. Tineam in mana un dosar cu multe foi (modele de subiecte pt admiterea la ase, ale surorii mele... ceva de genul) si nasul pe sus. M-a strigat un prieten, l-am ignorat ca nu-l aveam la suflet si am dat sa... HÂŢ!, am cazut ca un bolovan in fata unei statii de taxiuri. Taximetristii au inceput sa claxoneze, sa rada si sa faca misto de mine. Toate foile erau intinse pe jos, iar eu incercam sa ma ridic din pozitia aia incomoda. Nu vazusem ca urma o bordura, si-am calcat intr-o parte. Mi-a zburat un papuc din picior si toate secundele alea in care ma adunam ca sa plec mai repede de-acolo, mi s-au parut al dracului de lungi.
Am ras copios scriind postul asta. Stiu ca nu mai e la fel de amuzant cand transcriu intamplarile, pentru ca nici nu ma pricep, e drept, dar in mintea mea vizualizez fiecare scena. Daca aveti si voi intamplari, eu rad cu cea mai mare placere. Pana atunci, va recomand http://www.youtube.com/watch?v=Odj1r1V8cbs
Mai intai, cazaturile alea PNP, adica pe nepregatite. Mergi pe strada, te gandesti la nimicuri care iti tin mintea ocupata, casti gura la te miri ce, cand HÂŢ!, iti fuge piciorul intr-o parte. Icnesti, ca e dureros si-ncerci repede sa te redresezi. In cazul in care nu te opresti, prefacandu-te ca iti verifici pantoful, iti reiei mersul, incercand sa maschezi povestea. Ceva de genul " abia mi-am cumparat mergatorii astia!".
Daca te-ai uita in stanga si-n dreapta, ai vedea sigur vreo 2-3 ca mine care se tin de burta.
Apoi, cazaturile alea DP, adica de-ale penibilului. Mergi si tu ca omu` pe strada, vezi la orizont o tipa misto, tragi de gulerul inexistent ca asa ai vazut si tu in filme, iti iei privirea de cuceritor, cand "IA UITEA!", te impiedici de ceva. Nu se stie sigur de ce, poate sa fie o piatra, poate sa fie un bolovan in toata regula. Cert e ca te-ai facut de cacao. Daca ai "noroc" sa dai de o tipa ca mine (a nu se intelege ca ma consider "o tipa misto"), ti-ai dori sa cazi intr-un canal, o groapa, orice, numai sa nu-mi vezi reactia.
Totodata, nu trebuie omise CDS, adica acele cazaturi de suflet. Ele sunt complexe, manifestandu-se sub diferite forme. Fie ca vorbim de "baletul" betivilor, de cei care nu au un punct de sprijin in metroul cu turbulente, de cei care se impiedica pe scari s.a.m.d, toate aceste forme provoaca ceea ce se cheama "rasul cu stropi". Imaginati-vi-l numai pe cel care urca in graba scarile, cum va plonja in patru labe in fata dumneavoastra. Sau pe cel care ajunge in regim de urgenta de la etaj la parter, pentru ca a calcat in gol cu un pas prea mare. Pe cel care, cand se inclina brusc metroul, cauta disperat o bara de care sa se tina. Cu mana intinsa si fata stramba, e tras cand in fata, cand in spate, cand in stanga, cand in dreapta, incapabil sa-si mentina echilibrul.
Cu toate astea, cazatura pe care am trait-o eu, nu are termen de comparatie. Vara, terminasem clasa a 10-a. Ma simtem bine in hainele pe care le purtam si prindeam incredere cand intorceau unii si altii capul dupa mine. Asta ma facea sa apas si mai aprig pe tocuri. Tineam in mana un dosar cu multe foi (modele de subiecte pt admiterea la ase, ale surorii mele... ceva de genul) si nasul pe sus. M-a strigat un prieten, l-am ignorat ca nu-l aveam la suflet si am dat sa... HÂŢ!, am cazut ca un bolovan in fata unei statii de taxiuri. Taximetristii au inceput sa claxoneze, sa rada si sa faca misto de mine. Toate foile erau intinse pe jos, iar eu incercam sa ma ridic din pozitia aia incomoda. Nu vazusem ca urma o bordura, si-am calcat intr-o parte. Mi-a zburat un papuc din picior si toate secundele alea in care ma adunam ca sa plec mai repede de-acolo, mi s-au parut al dracului de lungi.
Am ras copios scriind postul asta. Stiu ca nu mai e la fel de amuzant cand transcriu intamplarile, pentru ca nici nu ma pricep, e drept, dar in mintea mea vizualizez fiecare scena. Daca aveti si voi intamplari, eu rad cu cea mai mare placere. Pana atunci, va recomand http://www.youtube.com/watch?v=Odj1r1V8cbs
Iubesc sa nu iubesc... doar sa-mi placa!
Iubesc sa nu iubesc copacul verde, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa gasesc in locul lui o cladire argintie cu geamuri-oglinda...
Iubesc sa nu iubesc ghiocelul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa-i gasesc inocenta sfărâmata intre doua pagini de carte veche, stricata de atatea maini curioase...
- Iubesc sa nu iubesc fericirea, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa se intoarca impotriva mea, in valuri de tristete...
- Iubesc sa nu iubesc zambetul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea ca cineva sa-l raneasca sau sa-l tradeze...
- Iubesc sa nu iubesc omul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa ajung sa-l cunosc intr-atat cat sa-mi para un animal...
- Iubesc sa nu iubesc visele, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa aflu ca si sperantele sunt impozabile...
Iubesc sa nu iubesc ceva anume. Sa nu-mi iau angajamente in doi, de una singura. Sa nu am responsabilitati inutile. Sa nu fiu ca toata lumea. Sa nu cunosc suficient. Sa nu ma implic. Iubesc sa iubesc rational, nu emotional. Iubesc sa gust viata in bucati mici, sa pot digera fiecare experienta pana la capat!
Iubesc ca m-am trezit din coma in care am stat atatia ani. Acum ma odihnesc.
Studentia e o perioada din viata noastra pe care ar fi indicat sa o traim din plin. E diferita de liceu, din simplul motiv ca presupune o schimbare radicala. Ne mutam in alt oras (de obicei unul mai mare decat cel in care ne-am nascut) , care iti da libertatea sa incepi de la zero. Ne obisnuim greu cu ritmul alert de viata, cu zecile de minute pe care le facem pana la orice destinatie, cu noii colegi de camera, cu noile parcuri, cu noile reguli nescrise. Ne facem noi prieteni, adoptam stiluri noi de vestimentatie si comportament, ne cladim personalitatea si incercam sa facem primii pasi spre lumea asta necunoscuta, departe de ochii protectori sau curiosi ai celor de acasa.
Nu e usor sa fii student, pentru ca nu te mai trezeste mama dimineata ca sa nu ajungi tarziu la cursuri, nu mai gasesti masa gata in bucatarie si nu-ti mai face nimeni curat in camera, dar e frumos, pentru ca nu e moarte de om daca lipsesti o zi sau doua de la facultate si nu te mai cearta nimeni daca ajungi acasa dimineata, ravasit dupa o noapte de betie in club. Esti student si esti propriul stapan. Mananci cand vrei, daca vrei sau daca ai ce, dormi cand poti, cum poti si daca poti, te distrezi de cate ori ai ocazia, te imbeti asa cum nici tu nu stiai ca poti, iti faci singur programul si experimentezi cat cuprinde. Daca in liceu erai tocilarul, in facultate poti sa fii sufletul petrecerilor. Daca erai cel timid, acum poti fi un "Don Juan" veritabil. Daca erai oaia neagra, acum poti fi primul in grupa. Studentia este deci, o varsta de tranzitie, o aventura inainte de a deveni un adult plicticos, obsedat de griji si de bani, un pod pe care il poti traversa pe margine, fara sa-ti asumi vreun risc, sau pe care il poti traversa pe contrasens. Tu cum ai face?Fii deschis la minte, fii original, exprima-te liber!
Daca as putea, as mai stropi lumea asta cu putin comunism. Fireste, as reintroduce treapta! Si as da pedepse aspre! N-as ierta pe nimeni si as propune sa se taie iar curentul la 22:00! De ce? Pentru ca nu e posibil ca iubirea sa fie pentru oricine... Trebuie sa invatam sa iubim, de la primii fluturi in stomac, prima privire pe-ascuns, prima intalnire, primul sarut, pana la urmatorul ciclu: primul/prima in viata ta, primele responsabilitati, primele planuri de viitor, s.a.m.d. Toti candidatii la iubire sa dea examen. Cei capabili - sa ramana, ceilalti sa paraseasca sala. Nu vrem sa avem de-a face cu cei care urca in acelasi timp doua trepte pentru a ajunge cat mai repede sus. E ca si cum ai purta coronita, dar ai copiat. Si-atunci, pe acestia, i-as trimite la munca fizica : sa faca perne in forma de inima, sa scrie felicitari de amor, sa impacheteze cadouri de Sf. Valentin.
Imaginati-va cate relatii nu merg si cate cupluri divorteaza pe motive de adulter sau de iresponsabilitate. Daca toti s-ar preocupa de suflet asa cum se preocupa de cariera, probabil am avea de-a face numai cu licentiati in dragoste. De asemenea, ar creste natalitatea si ar scadea considerabil rata divorturilor. Si-atunci... n-ar fi bine sa se stinga lumina la 22:00? Sa ramana "angajatii" peste program sa lucreze la "proiect"! N-ar creste in ritmul asta promovarile in functie ( de la prieten la iubit, iubit-logodnic, logodnic-sot) ? Fericirea nu sta in bani si putere! Iubiti si pretuiti, tovarasi !!!
Mi-ar plăcea ca viaţa mea să fie intr-un carneţel post-it cu adeziv! Să pun o pată de culoare pe fiecare sentiment... Să trăiesc roşu când iubesc, galben când sunt geloasă, portocaliu când radiez de fericire, verde când ma simt tânără, roz când îmi pasă, albastru când sunt energică, negru când celelalte culori dispar... Să aştern pe fiecare pagină esenţa momentului, fără să mă complic inutil cu zeci de cuvinte. Să desenez! O inimă roşie cu iniţialele noastre înseamnă de zece ori mai mult decât "te iubesc-ul" pe care mi-l spui mecanic, în timp... O să desenez un soare, ca să-mi amintesc zâmbetul tău... şi-un portativ, să nu uit cât de frumoasă e vocea ta. Şi cireşe coapte, să nu uit gustul buzelor tale... Şi două mere rumene, ca obrajii tăi când roşesc... Şi-apoi, aş putea să arunc din sufletul meu fiecare zi care nu-mi place... Poate luni sau ani întregi ar fi înlocuiti cu noi începuturi, fără să mă doară amintirea lor. Sau amintirea ta.
De ce iubim femeile sper ca v-a lamurit Cartarescu :). Dar barbatii... de barbati cine se ocupa? Sa-i analizeze cineva, sa le-arate partile bune si partile negative, sa aduca cineva argumente ca sa intelegem si noi de ce e bine sa-i iubim, sa-i pretuim, sa fii alaturi de ei la bine si la rau. Un lucru oricum e cert: barbatii cuceresc si iubesc altfel decat femeile. Spre exemplu:
- Cocalarul - fiinta umana inzestrata cu puteri supranaturale, are o vedere atat de buna, incat e capabil sa detecteze un decolteu si-o fusta mini de la zeci de metri distanta. Culori preferate: Roz, auriu, argintiu; Hobby: Frecatul mentei, spargerea semintelor, gratarele in fata blocului; Expresii uzuale: Locul 1, numai 1! , Am valoare! , Dau clasa la "fraeri"!, etc.
Felul in care un cocalar cucereste este cel putin surprinzator. El vrea sa-i arate potentialei partenere de viata, inainte de orice implicare afectiva, ca ii poate oferi o stabilitate financiara. Acest lucru implica un ritual, vechi de cand s-a dat verde la capsunari in Spania: cocalarul se ingroapa in euro, poarta ochelari pentru a nu fi orbit de iubire, isi mascheaza inteligenta sub o tona de gel de par, se imbraca in straie emporIO arMANI(adica "IO...MANI, intelege fetele?"), se parfumeaza cu "Dulce ca Blana" si restul e... istorie.
2. Pârlitul - este o subspecie a Cocalarului, dotata cu la fel de multa incredere de sine, dar cu mai putin noroc, intrucat el este cel care n-a reusit sa puna piciorul pe meleaguri straine(inca!!!). Culori preferate : toate... la un loc! Hobby: Filme XXX, femei, fete, gagici, puicute si altele; Expresii uzuale: Ce faci fetele, te distrezi?, Mamaia ta e tigan?, Ai o harta, ca m-am pierdut in ochii tai?!, Te-a durut cand ai cazut din cer?, De obicei sunt mai scund, dar acum stau pe portofel!
Cocalarul Wannabe nu vrea sa cucereasca o femeie asa, oricum, cu una cu doua, ci respecta intotdeauna un ritual. Mai intai, outfit-ul este extrem de important, confruntandu-se de fiecare data cu dilema de a alege intre costumul de blugi cu "maio" Cobra sau "trelingul" Jay-Hing-Ko. Incaltamintea este, de asemenea, o prioritate, pantofii cu bot lung, lat (gen calcati de elefant) fiind un "must have". Drept accesorii, acesta alege un ceas din aceeasi colectie ca "trelingul", un cercel sclipicios pentru ureche si... bineinteles, cum era sa uitam, tot un accesoriu consideram si unghia lunga de la degetul mic, pe care nu ezita sa o etaleze de fiecare data cand mucozitatile nazale ii joaca feste, cand il gadila ceva in ureche sau cand ii ramane ceva printre dinti. (Seeeecsi, nu?). Drept mijloc de transport, acesta are, nu-i asa, un scuter de toata frumusetea, al carui "tit-tit" se aude de fiecare data cand stimabilul vede o pereche de sâni.
3. Emonelul - desi am mai scris, intr-un fel sau altul despre el, acum ceva timp, am un dracusor isteric pe umarul stang care imi tot zice sa nu ma opresc, dar, blandul ingeras de pe umarul drept imi tot sopteste " Emonel nu e barbat! Emonel nu e barbat!". Pentru ca fortele binelui intotdeauna inving fortele raului (ma intreb cati emo si-ar taia venele pe replica asta), nu detaliez aceasta specie.
Ar mai fi, desigur, specia pe cale de disparitie, adica barbatul care intruneste aproape toate calitatile pe care si le-ar dori sexul frumos, dar nu vreau sa intru in mai multe detalii, de teama sa nu descriu o singura persoana :">. Poate o sa dau un indiciu, ma mai gandesc...
"Spre UNDEVA" scria pe bucata aia de lemn roasa de vreme. Era sub forma unei sageti. Arata spre dreapta. Sau spre stanga? La fel de bine in fata sau in spate, la cat de subreda era... Am hotarat sa nu fortez mana destinului si am pornit in directia indicata... Ploua atat de tare incat bocancii mei gustau cu sete fiecare balta, alimentandu-si pasii, din ce in ce mai mari si mai repezi... M-am oprit sa ma uit spre cer si-am inceput sa ma-nvart in cercuri mici... Tremuram de fiecare data cand parul ud imi plesnea obrajii tineri, de fiecare data cand o picatura de ploaie mi se strecura printre gene, de fiecare data cand hainele largi se lipeau de mine, tinandu-ma captiva in imbratisarea lor de gheata... Am ametit si am cazut... Mii de stropi au sarit in jurul meu in timp ce mi-am aruncat trupul in iarba uda. Simteam dansul ploii, ca si cum fiecare strop stia unde sa se risipeasca... eram sigura ca daca inchideam ochii si ma concentram suficient, as fi simtit vibratia fiecaruia... 1-2, 1-2-3, 1-2-3-4, 1-...
"Nu te supara, ai idee incotro duce cararea asta?" Mi-am ridicat ochii si m-am incruntat... EL - perfect imperfect in peisajul acela! Tinea deasupra capului o umbrela neagra; poate daca ar fi fost alba, as fi crezut ca e un inger... si asta ar fi explicat faptul ca nu era atins de nicio picatura de apa.
"Nu! ", i-am raspuns incercand sa-mi fixez privirea intr-un punct mort...
"Te-ai ratacit?", mi se adresa. Vocea lui, desi tremuram serios, ma facea sa-mi fie cald si bine. Probabil asa suna muzica buna, ca vocea asta...
"Merg spre UNDEVA, nu m-am ratacit! Multa vreme am asteptat drumul asta... si mi l-am imaginat exact asa...", i-am raspuns usor stins, ca si cum abia atunci intelegeam unde calatoream...
"Eu merg spre NICAIERI!", m-a hipnotizat vocea lui. Fiecare cuvant vibra perfect cu sufletul meu, facandu-ma neputincioasa, incapabila de vreun subterfugiu...
"Te pot ajuta cu ceva?", l-am intrebat fixand acelasi punct mort ca mai inainte.
"Tine-mi companie pe drum!", a raspuns fara vreo ezitare.
Ploaia inca lovea, mai furios de data asta. Nu puteam sa-i mai simt ritmul! Iarba gemea usor, sugrumata sub bocancii mei... Iar eu... eu ma-ntinsesem sa prind mana care ma chema sub umbrela...
Degetele imi aluneca pe tastatura la fel de usor cum soarele ar topi acum un cub de gheata... A venit vara, stiati? Ma-nghite camera asta care devine din ce in ce mai mica, cand ma gandesc ca inca nu pot "sa-mi rup tenesii in goana de a prinde"... trenul catre mare. E cald... si soarele asta e atat de puternic incat simt ca imi afecteaza neuronii, din moment ce nu ma gandesc decat la un rasarit sangeriu pe malul marii agitate... Nu ma pot bucura de soarele care imi bate in cap dupa 2 ore de examen in timp ce astept autobuzul, la fel cum nu ma pot bucura nici de umbra apartamentului in care trebuie sa stau pana maine dimineata, cand acelasi soare imi bate in geam, uitandu-se curios printre jaluzelele verticale... Soarele in Bucuresti, Timisoara sau Iasi e altfel decat soarele din Costinesti, Mamaia sau Vama-Veche... Pare personalizat de cei care sunt intr-o continua alergatura, parca incalzeste mai tare, de frica unei oarecare concurente, parca e un comerciant care isi vinde serviciile, desi tu nu ai nevoie de ele, parca e cel care te pandeste la semafor ca sa-ti spele parbrizul... In schimb, imaginati-va soarele marii... cum sa te superi pe el cand incalzeste atat de tare incat iti arde nisipul sub talpi? Cum sa te deranjeze ca se uita la tine cand stai intins pe prosopul colorat? Cum sa nu-i dai atentie cand il vezi "adormind" de pe terasa balconului... sau cand, dis-de-dimineata, bati cu palmele-n mare pana se trezeste? Eh... deocamdata imi iau tenesii fermecati si alerg sa-mi prind visele pe care le-am amanat acum un an... stiu ca marea ma astepta, o gura de aer mai incolo... :)
18 ani... Varsta pe care o asteapta toti adolescentii... si asta nu pentru ca ai voie in baruri, sa conduci, sa consumi alcool sau sa fumezi (90% fac asta deja), ci pentru ca e majoratul!!! Si daca e majorat, e petrecere... si daca e petrecere, e bautura... si daca e bautura, e altfel atmosfera... si daca e atmosfera, e Vama-Veche - 18 ani... si daca sunt 18 ani, sunt multe cadouri... si daca sunt multe cadouri, sunt multi invitati... si daca sunt multi invitati, atunci e majoratul meu :) ! In anul ala am fost la atatea majorate, incat nu eram destul de sigura ca era petrecerea mea... Andrei iar bause mai mult decat trebuia si zacea pe masa, fetele din grupul vesel dansau de... de cand au venit :)), 2-3 baieti complotau sa-l imbete pe x sau pe y, unii faceau poze, altii se distrau si ei(dar habar n-aveam cine sunt sau cum aparusera pe-acolo :)) ), Mircea se combinase cu Ana, Andra pusese si ea ochii pe Cristi, dar el inca nu era beat...si tot asa . Ne-am tocit pantofii pe hore si sarbe, am ras unii de altii cand stiam versurile de la vreo manea, am gaurit podelele si ne-am pierdut vocea urland "Am doar 18 aaaani, sunt nebun, iubesc si nuuu am baaaani /Nimeni nu-mi sta in druuuum...!". Inca nu regretam pe bune ca ne despartim unii de altii si de liceu, pentru ca inca nu constientizam... si asta ne facea sa n-avem nicio grija, sa ametim si sa ne pierdem in atmosfera plina... Petrecerea MEA a fost cand a venit tortul, pana atunci - petrecerea NOASTRA. Stransi in jurul meu, imi cantau cu vocile lor urate "La multi ani", ca altadata "o vom face si mai, si mai lata"... ma loveau cu frisca din toate partile, ma imbratisau si-mi urau bafta in viata... erau toti atat de frumosi cand isi spuneau "discursul" si se impotmoleau care sa ma imbratiseze primul/prima... Ma durea ca o sa ma despart de ei... n-as fi vrut sa se termine momentul ala niciodata... Si nu s-a terminat.. pentru ca m-au luat pe sus si m-au aruncat "sus-jos" de 18 ori, pana nu mai stiam nici unde sunt, nici daca am supravietuit, nici daca mai am rochia pe mine :)). Ne-am distrat pana ne-au dat afara de-acolo, tot drumul spre casa clatinandu-ne si fredonand fiecare melodia care-i ramasese in minte... Asta fusese majoratul meu si eram mandra de cum iesise! A doua zi, fiecare era curios sa fac rost de poze si sa afle care cu cine se cuplase... dar mai ales... CE majorat urmeaza :)). Asta a fost clasa a XII-a... anul ultimelor majorate la care ne-am distram asa... La 19 ani n-au reusit decat prin telefon sa fie alaturi de mine, iar la 20 de ani...hmmm...o sa scriu atunci cum a fost, pentru ca mai am pana pe 16 octombrie :).
Titlul pe care l-am ales are doua semnificatii... In primul rand "barbatii la feminin" pentru ca o persoana de sex feminin trateaza subiectul (si aceea sunt eu), si-apoi pentru ca subiectul este barbatul efeminat. Daca tot am rezolvat problema titlului, hai sa incepem sa si tratam ... Ce presupune sa fii barbat? Fizic, psihologic si/sau anatomic, presupune sa fii diferit de o femeie... Aham... deci trasaturile fizice sunt mai accentuate, mai dure, ai cohones (si la propriu si la figurat) si te doare rau de tot sa fii lovit acolo, n-ai menstruatie, pilozitatea e mai mare, nu plangi la filme de dragoste, nu te tii de mana cu prietenii, nu te duci impreuna cu tovarasii la baie, nu te plangi 23/24 h (sa nu zic 24/24)de greutate, in schimb 24/24 imi permit sa zic ca te gandesti la sex, folosesti destul de des "ce buna e aia!", nu folosesti excesiv cuvantul "fata"(gen:"Ce faci fata?", "Hai fata, esti nebuna fata?!","Ce ne facem fata?"), nu stai 10 h in baie, iti ia relativ putin timp sa te aranjezi, esti mult mai rational decat o femeie... si lista poate continua... Nimic neobisnuit pana acum.. oricine poate distinge un barbat de o femeie, nu? Pai nu... tocmai asta e problema... Mi se intampla destul de des (si incep sa-mi pun serioase intrebari) sa ma uit la o persoana si sa ma gandesc daca e barbat sau femeie... Adica stai asa ca are maxilarul bine conturat, are brate de barbat, dar are cercei in ambele urechi, par blond indreptat cu placa si lung pana la umeri... corp de femeie(poate de la hainele FOARTE mulate, zic...), iar hainele alea mulate nu sunt sigura ca ar sta la fel de rau pe o femeie... Mai sa fie! A nu se intelege ca am ceva cu cei care isi tin parul lung, il vopsesc, se indreapta cu placa, poarta cercei si haine roz... ca pana la urma poate chiar le sta bine, ii caracterizeaza si ies din banal... Dar, oricat de deschisa sunt eu, n-as accepta niciodata langa mine, in sensul de partener(si sa fiu sincera nicaieri), un barbat care imi cere pentru uz personal fardurile si oja...Doar daca as fi impreuna cu nush-ce vedeta rock(deci clar niciodata :) )... Si nici nu mi-ar placea sa ies in oras cu unul care, sa zicem ca s-ar pune problema sa ma apere, sa fie mai bun la viteza decat mine... Imi plac barbatii romantici, dar nu-mi plac lucrurile duse la extrem... de ce sa-mi pateze bluza cea noua cand ne uitam la Titanic... de ce sa-mi ceara sa-l tin de mana cand moare Jack? Pe bune acum... de ce sa te faca cineva sa te simti barbat? Nu e jignitor? Prefer sa fiu cu cineva care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt femeie... ca mi-e frica la filmele de groaza, ca ma precipit in tot ce fac, ca sunt irationala uneori, ca nu vad lucrurile in ansamblu, ca am prea multi pantofi, ca ma laud ca am atentie distributiva, ca vorbesc mult si uneori prost... chestii de genul... Barbatul-femeie e o specie in continua evolutie in toata involutia asta care ne caracterizeaza... Si-acum concluzia... prima concluzie(e blogul meu si imi permit sa fac asta :>) e adresata barbatilor adevarati, cu sange-n... vene, care stiu sa fie barbati : Ei bine, toata stima pentru voi ca ne-ati dat o coasta, si-acum suntem noi ca un ghimpe-n coasta!!!
Pentru efeminatii de toate zilele: Toaleta pentru barbati e aia cu unu` care poarta pantaloni, nu fusta; cand erati mici trebuia sa va jucati cu masinute si robotei, nu cu farduri si papusi; ce aveti in pantaloni e IN, nu OUT(a se intelege dubla valenta a termenilor). Concluzia: in Biblie eu am citit doar de Adam si Eva... nu imi amintesc sa se fi spus ceva de vreun Adev... Bafta-n viata, ce sa va zic!Nu e usor sa fii femeie! :)
Cine nu s-a saturat de cei pentru care bunul-simt e o notiune necunoascuta? Bineinteles ca asta era o intrebare retorica.. dar am simtit intr-un fel ca trebuie sa incep prin concluzie. Ceea ce am de spus nu suporta amanarea unei introduceri...
Pe zi ce trece sunt din ce in ce mai constienta ca traiesc in Romania si da, asta incepe sa imi ocupe cam tot timpul... Romania, pe cat de mult mi-ar placea sa cred si sa sper, nu este si nici nu va fi o tara civilizata atata timp cat vor exista "gigeii"care pretind ca stiu tot si totul... Nu am inteles niciodata oamenii care judeca fara sa cunoasca, persoanele care se uita la tine de sus, pe cei care nu respecta cozile, pe cei care nu isi respecta atributiile, pe cei care nu au auzit de apa si sapun, pe cei care te jignesc sau te injura fara motiv...
Mi s-a cam luat al dracului de tare sa tolerez, sa fiu un bun cetatean, sa ma prefac ca nu observ acelasi cersetor in acelasi loc, cerand aceeasi suma de bani pentru acelasi medicament, sa ma uit in alta parte cand ma deranjeaza ceva... Pur si simplu nu ati vrea sa va treziti intr-o dimineata si sa spuneti lucrurilor pe nume?
- Cand iesi din scara, sa dai cu piciorul ghivecelor cu flori ale vecinei vesnic curioasa de viata ta si sa ii lasi un bilet in usa, care s-o deruteze putin: "M-am impiedicat dormind pe scari !"
- " -Lasa-ma draga sa stau ca esti tanar(a)! Oooof tineretul din ziua de azi!Numai nesimtiti si prost-crescuti!" Aaaah!!! Cotoroantei asteia sa-i zici sa stea in puii ei acasa cand afara e canicula...si sa nu te dai nici de-al dracu... si daca tot e canicula, sa-i spui si celui care casca gura langa tine, sa isi faca curaj sa-si defriseze subratul si sa se spele...
- Cand te duci la secretaritul facultatii, sa bati cu pumnul in masa cand secretara vorbeste cu o alta despre "bucataria" ei, desi tu astepti de mai bine de douaj`de minute o amarata de adeverinta de student pe care "doamna" trebuie sa puna DOAR o stampila...
- Sa ii spui profului de curs ca nu te intereseaza pe unde a calatorit el si ce persoane importante a cunoscut, ca nici el nu te-ar trece daca in examen i-ai scrie ca ai fost la mare, la concert la Vama...
- Sa ii pui o piedica sanatoasa celui care se baga in fata ta cand iti astepti randul la metrou... si sa ii razi in nas cand se inchid usile si n-are ce sa-ti mai faca...
- Si cand te intorci acasa si te intalnesti iar cu vecina pusa pe harta, sa-i zici ca atunci cand ai plecat, singura persoana de pe scara era administratorul... Si-asa i-o coceai si lui de ceva vreme... :)
Nu stiu din ce motiv, de vreo doua saptamani, folosesc noptile cu alt scop decat acela de a ma odihni(sau de a ma culca, cine stie?:P)... Vi s-a intamplat vreodata sa nu va dea pace un gand, o speranta, o intamplare ? Ei... mie mi se intampla destul de des in ultimul timp... Ma sperie numai gandul ca vine noaptea si iar ma iau gandurile, daca ma pot exprima asa :). Si brusc sunt cu capul pe perna, ochii atintiti parca intr-un punct fix, desi in camera e intuneric-bezna, mana sub cap si intr-un fel de transa... Visez la lucrurile care m-ar putea face sa zambesc, de exemplu cum ma-ntalnesc intamplator cu baiatul pe care il plac de vreo cateva luni bune pe-ascuns, cum ne zambim, cum rosesc cand ii intalnesc privirea [de-aici deja incep indicatiile scenice]... fiecare detaliu e important, iar daca piesa n-a iesit bine in mintea mea, sunt gata sa strig"taiati!!! : Runda 1, dubla 2!" ... Ma atrage ideea de a putea schimba continuu firul intamplarilor... e ca si cum ai scrie un roman, cu minimum de efort... Mi-ar placea sa fie atat de usor si in viata de zi cu zi... sa nu existe (dez)amagire, indiferenta... si da, normal ca scriu din perspectiva unei biete fete care crezuse ca la balconul ei venise "Oh Romeo, oh Romeo!", imbracat elegant, cu privirea aia misterioasa, barbatul gata in orice secunda a existentei sale sa-si dea viata in numele iubirii.... N-am inteles insa cateva aspecte... De ce "Oh Romeo, oh Romeo!" al meu nu-mi vbea in versuri [ba nu, mint.. ca si Parazitii tot versuri au!]... de ce nu era cavaler[ci doar de onoare la nunta lu X, Y sau Z!]... de ce el NU plange[ci doar SE plange] ?! Pai, e simplu... intelegi in timp... e ca atunci cand afli ca nu exista Mos Craciun [trebuie sa treaca cativa ani ca sa-ti dai seama cu adevarat cum stau lucrurile.].. si-atunci realizezi ca nu erau fraieri aia mai mari ca tine cand iti ziceau,iar tu plangeai, naiv fiind... Asa si in cazul nostru... Nu exista Romeo-tu stii asta-dar poti sa pretinzi ca exista... Cu alte cuvinte, exista in limitele imaginatiei tale... Fiecare femeie, oricat de insensibila ar fi, credeti-ma pe cuvant... viseaza la un Romeo [sper ca nu la Fantastick, Bombastick - Regele sexului :D]... Oooof... si ce ne facem cu Julietele, dragii mei baieti, barbati, naomi[:))]. Ce mai inseamna pentru voi FEMEIA, in afara de o curva, o materialista, o incapabila sau o distractie? Va mai ganditi la femeie ca la mama? NU!... pentru ca am trait sa vedem si barbati capabili sa poarte in pantece un copil... Va mai ganditi la femeie ca la sora? NU!... pentru ca altfel nu ar fi existat cuvantul incest... Va mai ganditi la femeie ca la prietena? CATEGORIC NU!!!!... ce mai conteaza ca iti e prietena buna daca femeia e buuuuna[si in plus e si putin ametita]?!... Femeia daca te refuza, tu zici ca o face pentru ca n-ai bani si masini[cand tu poate esti doar un biet parlit, fara maniere]... daca te accepta, atunci e CURVA[la zid cu ea!!!]! Discutam cu M(baiat) intr-o seara despre cum e viata in general... si dintr-una-ntr-alta...imi zice "orice femeie e o CURVA pana la proba contrarie!" Intrebarea mea: are dreptate? Adica... de ce nu e o CRIMINALA pana la proba contrarie? De ce neaparat curva? Nu uitati... in aceeasi masura in care exista pitzipoance dezbracate, exista si cocalari... in aceeasi masura in care inselati voi, poate inselam si noi[unde mai pui ca noi sntem dezavantajate vreo cateva zile pe luna...pt ca sa stiti ca si la noi exista aceleasi necesitati?:))]
Grow up! Recapituland... nu mai am somn noaptea... nush daca e de la venirea primaverii, sau doar incerc eu sa-mi creez, macar la nivelul imaginatiei, un Romeo de-acum jde` mii de ani, caci in realitate NICI nu m-am intalnit intamplator cu el, NICI nu ne-am zambit, NICI n-am rosit cand i-am intalnit privirea... :) Bate spre 5 dimineata acum... ma asez in pat, iar am intalnire... de data asta cred ca o sa fugim amandoi undeva departe de zgomotul orasului... :P Vise placute !
