Iubesc sa nu iubesc... doar sa-mi placa!
Iubesc sa nu iubesc copacul verde, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa gasesc in locul lui o cladire argintie cu geamuri-oglinda...
Iubesc sa nu iubesc ghiocelul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa-i gasesc inocenta sfărâmata intre doua pagini de carte veche, stricata de atatea maini curioase...
- Iubesc sa nu iubesc fericirea, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa se intoarca impotriva mea, in valuri de tristete...
- Iubesc sa nu iubesc zambetul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea ca cineva sa-l raneasca sau sa-l tradeze...
- Iubesc sa nu iubesc omul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa ajung sa-l cunosc intr-atat cat sa-mi para un animal...
- Iubesc sa nu iubesc visele, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa aflu ca si sperantele sunt impozabile...
Iubesc sa nu iubesc ceva anume. Sa nu-mi iau angajamente in doi, de una singura. Sa nu am responsabilitati inutile. Sa nu fiu ca toata lumea. Sa nu cunosc suficient. Sa nu ma implic. Iubesc sa iubesc rational, nu emotional. Iubesc sa gust viata in bucati mici, sa pot digera fiecare experienta pana la capat!
Iubesc ca m-am trezit din coma in care am stat atatia ani. Acum ma odihnesc.
Studentia e o perioada din viata noastra pe care ar fi indicat sa o traim din plin. E diferita de liceu, din simplul motiv ca presupune o schimbare radicala. Ne mutam in alt oras (de obicei unul mai mare decat cel in care ne-am nascut) , care iti da libertatea sa incepi de la zero. Ne obisnuim greu cu ritmul alert de viata, cu zecile de minute pe care le facem pana la orice destinatie, cu noii colegi de camera, cu noile parcuri, cu noile reguli nescrise. Ne facem noi prieteni, adoptam stiluri noi de vestimentatie si comportament, ne cladim personalitatea si incercam sa facem primii pasi spre lumea asta necunoscuta, departe de ochii protectori sau curiosi ai celor de acasa.
Nu e usor sa fii student, pentru ca nu te mai trezeste mama dimineata ca sa nu ajungi tarziu la cursuri, nu mai gasesti masa gata in bucatarie si nu-ti mai face nimeni curat in camera, dar e frumos, pentru ca nu e moarte de om daca lipsesti o zi sau doua de la facultate si nu te mai cearta nimeni daca ajungi acasa dimineata, ravasit dupa o noapte de betie in club. Esti student si esti propriul stapan. Mananci cand vrei, daca vrei sau daca ai ce, dormi cand poti, cum poti si daca poti, te distrezi de cate ori ai ocazia, te imbeti asa cum nici tu nu stiai ca poti, iti faci singur programul si experimentezi cat cuprinde. Daca in liceu erai tocilarul, in facultate poti sa fii sufletul petrecerilor. Daca erai cel timid, acum poti fi un "Don Juan" veritabil. Daca erai oaia neagra, acum poti fi primul in grupa. Studentia este deci, o varsta de tranzitie, o aventura inainte de a deveni un adult plicticos, obsedat de griji si de bani, un pod pe care il poti traversa pe margine, fara sa-ti asumi vreun risc, sau pe care il poti traversa pe contrasens. Tu cum ai face?Fii deschis la minte, fii original, exprima-te liber!
Daca as putea, as mai stropi lumea asta cu putin comunism. Fireste, as reintroduce treapta! Si as da pedepse aspre! N-as ierta pe nimeni si as propune sa se taie iar curentul la 22:00! De ce? Pentru ca nu e posibil ca iubirea sa fie pentru oricine... Trebuie sa invatam sa iubim, de la primii fluturi in stomac, prima privire pe-ascuns, prima intalnire, primul sarut, pana la urmatorul ciclu: primul/prima in viata ta, primele responsabilitati, primele planuri de viitor, s.a.m.d. Toti candidatii la iubire sa dea examen. Cei capabili - sa ramana, ceilalti sa paraseasca sala. Nu vrem sa avem de-a face cu cei care urca in acelasi timp doua trepte pentru a ajunge cat mai repede sus. E ca si cum ai purta coronita, dar ai copiat. Si-atunci, pe acestia, i-as trimite la munca fizica : sa faca perne in forma de inima, sa scrie felicitari de amor, sa impacheteze cadouri de Sf. Valentin.
Imaginati-va cate relatii nu merg si cate cupluri divorteaza pe motive de adulter sau de iresponsabilitate. Daca toti s-ar preocupa de suflet asa cum se preocupa de cariera, probabil am avea de-a face numai cu licentiati in dragoste. De asemenea, ar creste natalitatea si ar scadea considerabil rata divorturilor. Si-atunci... n-ar fi bine sa se stinga lumina la 22:00? Sa ramana "angajatii" peste program sa lucreze la "proiect"! N-ar creste in ritmul asta promovarile in functie ( de la prieten la iubit, iubit-logodnic, logodnic-sot) ? Fericirea nu sta in bani si putere! Iubiti si pretuiti, tovarasi !!!
Mi-ar plăcea ca viaţa mea să fie intr-un carneţel post-it cu adeziv! Să pun o pată de culoare pe fiecare sentiment... Să trăiesc roşu când iubesc, galben când sunt geloasă, portocaliu când radiez de fericire, verde când ma simt tânără, roz când îmi pasă, albastru când sunt energică, negru când celelalte culori dispar... Să aştern pe fiecare pagină esenţa momentului, fără să mă complic inutil cu zeci de cuvinte. Să desenez! O inimă roşie cu iniţialele noastre înseamnă de zece ori mai mult decât "te iubesc-ul" pe care mi-l spui mecanic, în timp... O să desenez un soare, ca să-mi amintesc zâmbetul tău... şi-un portativ, să nu uit cât de frumoasă e vocea ta. Şi cireşe coapte, să nu uit gustul buzelor tale... Şi două mere rumene, ca obrajii tăi când roşesc... Şi-apoi, aş putea să arunc din sufletul meu fiecare zi care nu-mi place... Poate luni sau ani întregi ar fi înlocuiti cu noi începuturi, fără să mă doară amintirea lor. Sau amintirea ta.
De ce iubim femeile sper ca v-a lamurit Cartarescu :). Dar barbatii... de barbati cine se ocupa? Sa-i analizeze cineva, sa le-arate partile bune si partile negative, sa aduca cineva argumente ca sa intelegem si noi de ce e bine sa-i iubim, sa-i pretuim, sa fii alaturi de ei la bine si la rau. Un lucru oricum e cert: barbatii cuceresc si iubesc altfel decat femeile. Spre exemplu:
- Cocalarul - fiinta umana inzestrata cu puteri supranaturale, are o vedere atat de buna, incat e capabil sa detecteze un decolteu si-o fusta mini de la zeci de metri distanta. Culori preferate: Roz, auriu, argintiu; Hobby: Frecatul mentei, spargerea semintelor, gratarele in fata blocului; Expresii uzuale: Locul 1, numai 1! , Am valoare! , Dau clasa la "fraeri"!, etc.
Felul in care un cocalar cucereste este cel putin surprinzator. El vrea sa-i arate potentialei partenere de viata, inainte de orice implicare afectiva, ca ii poate oferi o stabilitate financiara. Acest lucru implica un ritual, vechi de cand s-a dat verde la capsunari in Spania: cocalarul se ingroapa in euro, poarta ochelari pentru a nu fi orbit de iubire, isi mascheaza inteligenta sub o tona de gel de par, se imbraca in straie emporIO arMANI(adica "IO...MANI, intelege fetele?"), se parfumeaza cu "Dulce ca Blana" si restul e... istorie.
2. Pârlitul - este o subspecie a Cocalarului, dotata cu la fel de multa incredere de sine, dar cu mai putin noroc, intrucat el este cel care n-a reusit sa puna piciorul pe meleaguri straine(inca!!!). Culori preferate : toate... la un loc! Hobby: Filme XXX, femei, fete, gagici, puicute si altele; Expresii uzuale: Ce faci fetele, te distrezi?, Mamaia ta e tigan?, Ai o harta, ca m-am pierdut in ochii tai?!, Te-a durut cand ai cazut din cer?, De obicei sunt mai scund, dar acum stau pe portofel!
Cocalarul Wannabe nu vrea sa cucereasca o femeie asa, oricum, cu una cu doua, ci respecta intotdeauna un ritual. Mai intai, outfit-ul este extrem de important, confruntandu-se de fiecare data cu dilema de a alege intre costumul de blugi cu "maio" Cobra sau "trelingul" Jay-Hing-Ko. Incaltamintea este, de asemenea, o prioritate, pantofii cu bot lung, lat (gen calcati de elefant) fiind un "must have". Drept accesorii, acesta alege un ceas din aceeasi colectie ca "trelingul", un cercel sclipicios pentru ureche si... bineinteles, cum era sa uitam, tot un accesoriu consideram si unghia lunga de la degetul mic, pe care nu ezita sa o etaleze de fiecare data cand mucozitatile nazale ii joaca feste, cand il gadila ceva in ureche sau cand ii ramane ceva printre dinti. (Seeeecsi, nu?). Drept mijloc de transport, acesta are, nu-i asa, un scuter de toata frumusetea, al carui "tit-tit" se aude de fiecare data cand stimabilul vede o pereche de sâni.
3. Emonelul - desi am mai scris, intr-un fel sau altul despre el, acum ceva timp, am un dracusor isteric pe umarul stang care imi tot zice sa nu ma opresc, dar, blandul ingeras de pe umarul drept imi tot sopteste " Emonel nu e barbat! Emonel nu e barbat!". Pentru ca fortele binelui intotdeauna inving fortele raului (ma intreb cati emo si-ar taia venele pe replica asta), nu detaliez aceasta specie.
Ar mai fi, desigur, specia pe cale de disparitie, adica barbatul care intruneste aproape toate calitatile pe care si le-ar dori sexul frumos, dar nu vreau sa intru in mai multe detalii, de teama sa nu descriu o singura persoana :">. Poate o sa dau un indiciu, ma mai gandesc...
"Spre UNDEVA" scria pe bucata aia de lemn roasa de vreme. Era sub forma unei sageti. Arata spre dreapta. Sau spre stanga? La fel de bine in fata sau in spate, la cat de subreda era... Am hotarat sa nu fortez mana destinului si am pornit in directia indicata... Ploua atat de tare incat bocancii mei gustau cu sete fiecare balta, alimentandu-si pasii, din ce in ce mai mari si mai repezi... M-am oprit sa ma uit spre cer si-am inceput sa ma-nvart in cercuri mici... Tremuram de fiecare data cand parul ud imi plesnea obrajii tineri, de fiecare data cand o picatura de ploaie mi se strecura printre gene, de fiecare data cand hainele largi se lipeau de mine, tinandu-ma captiva in imbratisarea lor de gheata... Am ametit si am cazut... Mii de stropi au sarit in jurul meu in timp ce mi-am aruncat trupul in iarba uda. Simteam dansul ploii, ca si cum fiecare strop stia unde sa se risipeasca... eram sigura ca daca inchideam ochii si ma concentram suficient, as fi simtit vibratia fiecaruia... 1-2, 1-2-3, 1-2-3-4, 1-...
"Nu te supara, ai idee incotro duce cararea asta?" Mi-am ridicat ochii si m-am incruntat... EL - perfect imperfect in peisajul acela! Tinea deasupra capului o umbrela neagra; poate daca ar fi fost alba, as fi crezut ca e un inger... si asta ar fi explicat faptul ca nu era atins de nicio picatura de apa.
"Nu! ", i-am raspuns incercand sa-mi fixez privirea intr-un punct mort...
"Te-ai ratacit?", mi se adresa. Vocea lui, desi tremuram serios, ma facea sa-mi fie cald si bine. Probabil asa suna muzica buna, ca vocea asta...
"Merg spre UNDEVA, nu m-am ratacit! Multa vreme am asteptat drumul asta... si mi l-am imaginat exact asa...", i-am raspuns usor stins, ca si cum abia atunci intelegeam unde calatoream...
"Eu merg spre NICAIERI!", m-a hipnotizat vocea lui. Fiecare cuvant vibra perfect cu sufletul meu, facandu-ma neputincioasa, incapabila de vreun subterfugiu...
"Te pot ajuta cu ceva?", l-am intrebat fixand acelasi punct mort ca mai inainte.
"Tine-mi companie pe drum!", a raspuns fara vreo ezitare.
Ploaia inca lovea, mai furios de data asta. Nu puteam sa-i mai simt ritmul! Iarba gemea usor, sugrumata sub bocancii mei... Iar eu... eu ma-ntinsesem sa prind mana care ma chema sub umbrela...
Degetele imi aluneca pe tastatura la fel de usor cum soarele ar topi acum un cub de gheata... A venit vara, stiati? Ma-nghite camera asta care devine din ce in ce mai mica, cand ma gandesc ca inca nu pot "sa-mi rup tenesii in goana de a prinde"... trenul catre mare. E cald... si soarele asta e atat de puternic incat simt ca imi afecteaza neuronii, din moment ce nu ma gandesc decat la un rasarit sangeriu pe malul marii agitate... Nu ma pot bucura de soarele care imi bate in cap dupa 2 ore de examen in timp ce astept autobuzul, la fel cum nu ma pot bucura nici de umbra apartamentului in care trebuie sa stau pana maine dimineata, cand acelasi soare imi bate in geam, uitandu-se curios printre jaluzelele verticale... Soarele in Bucuresti, Timisoara sau Iasi e altfel decat soarele din Costinesti, Mamaia sau Vama-Veche... Pare personalizat de cei care sunt intr-o continua alergatura, parca incalzeste mai tare, de frica unei oarecare concurente, parca e un comerciant care isi vinde serviciile, desi tu nu ai nevoie de ele, parca e cel care te pandeste la semafor ca sa-ti spele parbrizul... In schimb, imaginati-va soarele marii... cum sa te superi pe el cand incalzeste atat de tare incat iti arde nisipul sub talpi? Cum sa te deranjeze ca se uita la tine cand stai intins pe prosopul colorat? Cum sa nu-i dai atentie cand il vezi "adormind" de pe terasa balconului... sau cand, dis-de-dimineata, bati cu palmele-n mare pana se trezeste? Eh... deocamdata imi iau tenesii fermecati si alerg sa-mi prind visele pe care le-am amanat acum un an... stiu ca marea ma astepta, o gura de aer mai incolo... :)
18 ani... Varsta pe care o asteapta toti adolescentii... si asta nu pentru ca ai voie in baruri, sa conduci, sa consumi alcool sau sa fumezi (90% fac asta deja), ci pentru ca e majoratul!!! Si daca e majorat, e petrecere... si daca e petrecere, e bautura... si daca e bautura, e altfel atmosfera... si daca e atmosfera, e Vama-Veche - 18 ani... si daca sunt 18 ani, sunt multe cadouri... si daca sunt multe cadouri, sunt multi invitati... si daca sunt multi invitati, atunci e majoratul meu :) ! In anul ala am fost la atatea majorate, incat nu eram destul de sigura ca era petrecerea mea... Andrei iar bause mai mult decat trebuia si zacea pe masa, fetele din grupul vesel dansau de... de cand au venit :)), 2-3 baieti complotau sa-l imbete pe x sau pe y, unii faceau poze, altii se distrau si ei(dar habar n-aveam cine sunt sau cum aparusera pe-acolo :)) ), Mircea se combinase cu Ana, Andra pusese si ea ochii pe Cristi, dar el inca nu era beat...si tot asa . Ne-am tocit pantofii pe hore si sarbe, am ras unii de altii cand stiam versurile de la vreo manea, am gaurit podelele si ne-am pierdut vocea urland "Am doar 18 aaaani, sunt nebun, iubesc si nuuu am baaaani /Nimeni nu-mi sta in druuuum...!". Inca nu regretam pe bune ca ne despartim unii de altii si de liceu, pentru ca inca nu constientizam... si asta ne facea sa n-avem nicio grija, sa ametim si sa ne pierdem in atmosfera plina... Petrecerea MEA a fost cand a venit tortul, pana atunci - petrecerea NOASTRA. Stransi in jurul meu, imi cantau cu vocile lor urate "La multi ani", ca altadata "o vom face si mai, si mai lata"... ma loveau cu frisca din toate partile, ma imbratisau si-mi urau bafta in viata... erau toti atat de frumosi cand isi spuneau "discursul" si se impotmoleau care sa ma imbratiseze primul/prima... Ma durea ca o sa ma despart de ei... n-as fi vrut sa se termine momentul ala niciodata... Si nu s-a terminat.. pentru ca m-au luat pe sus si m-au aruncat "sus-jos" de 18 ori, pana nu mai stiam nici unde sunt, nici daca am supravietuit, nici daca mai am rochia pe mine :)). Ne-am distrat pana ne-au dat afara de-acolo, tot drumul spre casa clatinandu-ne si fredonand fiecare melodia care-i ramasese in minte... Asta fusese majoratul meu si eram mandra de cum iesise! A doua zi, fiecare era curios sa fac rost de poze si sa afle care cu cine se cuplase... dar mai ales... CE majorat urmeaza :)). Asta a fost clasa a XII-a... anul ultimelor majorate la care ne-am distram asa... La 19 ani n-au reusit decat prin telefon sa fie alaturi de mine, iar la 20 de ani...hmmm...o sa scriu atunci cum a fost, pentru ca mai am pana pe 16 octombrie :).
Titlul pe care l-am ales are doua semnificatii... In primul rand "barbatii la feminin" pentru ca o persoana de sex feminin trateaza subiectul (si aceea sunt eu), si-apoi pentru ca subiectul este barbatul efeminat. Daca tot am rezolvat problema titlului, hai sa incepem sa si tratam ... Ce presupune sa fii barbat? Fizic, psihologic si/sau anatomic, presupune sa fii diferit de o femeie... Aham... deci trasaturile fizice sunt mai accentuate, mai dure, ai cohones (si la propriu si la figurat) si te doare rau de tot sa fii lovit acolo, n-ai menstruatie, pilozitatea e mai mare, nu plangi la filme de dragoste, nu te tii de mana cu prietenii, nu te duci impreuna cu tovarasii la baie, nu te plangi 23/24 h (sa nu zic 24/24)de greutate, in schimb 24/24 imi permit sa zic ca te gandesti la sex, folosesti destul de des "ce buna e aia!", nu folosesti excesiv cuvantul "fata"(gen:"Ce faci fata?", "Hai fata, esti nebuna fata?!","Ce ne facem fata?"), nu stai 10 h in baie, iti ia relativ putin timp sa te aranjezi, esti mult mai rational decat o femeie... si lista poate continua... Nimic neobisnuit pana acum.. oricine poate distinge un barbat de o femeie, nu? Pai nu... tocmai asta e problema... Mi se intampla destul de des (si incep sa-mi pun serioase intrebari) sa ma uit la o persoana si sa ma gandesc daca e barbat sau femeie... Adica stai asa ca are maxilarul bine conturat, are brate de barbat, dar are cercei in ambele urechi, par blond indreptat cu placa si lung pana la umeri... corp de femeie(poate de la hainele FOARTE mulate, zic...), iar hainele alea mulate nu sunt sigura ca ar sta la fel de rau pe o femeie... Mai sa fie! A nu se intelege ca am ceva cu cei care isi tin parul lung, il vopsesc, se indreapta cu placa, poarta cercei si haine roz... ca pana la urma poate chiar le sta bine, ii caracterizeaza si ies din banal... Dar, oricat de deschisa sunt eu, n-as accepta niciodata langa mine, in sensul de partener(si sa fiu sincera nicaieri), un barbat care imi cere pentru uz personal fardurile si oja...Doar daca as fi impreuna cu nush-ce vedeta rock(deci clar niciodata :) )... Si nici nu mi-ar placea sa ies in oras cu unul care, sa zicem ca s-ar pune problema sa ma apere, sa fie mai bun la viteza decat mine... Imi plac barbatii romantici, dar nu-mi plac lucrurile duse la extrem... de ce sa-mi pateze bluza cea noua cand ne uitam la Titanic... de ce sa-mi ceara sa-l tin de mana cand moare Jack? Pe bune acum... de ce sa te faca cineva sa te simti barbat? Nu e jignitor? Prefer sa fiu cu cineva care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt femeie... ca mi-e frica la filmele de groaza, ca ma precipit in tot ce fac, ca sunt irationala uneori, ca nu vad lucrurile in ansamblu, ca am prea multi pantofi, ca ma laud ca am atentie distributiva, ca vorbesc mult si uneori prost... chestii de genul... Barbatul-femeie e o specie in continua evolutie in toata involutia asta care ne caracterizeaza... Si-acum concluzia... prima concluzie(e blogul meu si imi permit sa fac asta :>) e adresata barbatilor adevarati, cu sange-n... vene, care stiu sa fie barbati : Ei bine, toata stima pentru voi ca ne-ati dat o coasta, si-acum suntem noi ca un ghimpe-n coasta!!!
Pentru efeminatii de toate zilele: Toaleta pentru barbati e aia cu unu` care poarta pantaloni, nu fusta; cand erati mici trebuia sa va jucati cu masinute si robotei, nu cu farduri si papusi; ce aveti in pantaloni e IN, nu OUT(a se intelege dubla valenta a termenilor). Concluzia: in Biblie eu am citit doar de Adam si Eva... nu imi amintesc sa se fi spus ceva de vreun Adev... Bafta-n viata, ce sa va zic!Nu e usor sa fii femeie! :)
Cine nu s-a saturat de cei pentru care bunul-simt e o notiune necunoascuta? Bineinteles ca asta era o intrebare retorica.. dar am simtit intr-un fel ca trebuie sa incep prin concluzie. Ceea ce am de spus nu suporta amanarea unei introduceri...
Pe zi ce trece sunt din ce in ce mai constienta ca traiesc in Romania si da, asta incepe sa imi ocupe cam tot timpul... Romania, pe cat de mult mi-ar placea sa cred si sa sper, nu este si nici nu va fi o tara civilizata atata timp cat vor exista "gigeii"care pretind ca stiu tot si totul... Nu am inteles niciodata oamenii care judeca fara sa cunoasca, persoanele care se uita la tine de sus, pe cei care nu respecta cozile, pe cei care nu isi respecta atributiile, pe cei care nu au auzit de apa si sapun, pe cei care te jignesc sau te injura fara motiv...
Mi s-a cam luat al dracului de tare sa tolerez, sa fiu un bun cetatean, sa ma prefac ca nu observ acelasi cersetor in acelasi loc, cerand aceeasi suma de bani pentru acelasi medicament, sa ma uit in alta parte cand ma deranjeaza ceva... Pur si simplu nu ati vrea sa va treziti intr-o dimineata si sa spuneti lucrurilor pe nume?
- Cand iesi din scara, sa dai cu piciorul ghivecelor cu flori ale vecinei vesnic curioasa de viata ta si sa ii lasi un bilet in usa, care s-o deruteze putin: "M-am impiedicat dormind pe scari !"
- " -Lasa-ma draga sa stau ca esti tanar(a)! Oooof tineretul din ziua de azi!Numai nesimtiti si prost-crescuti!" Aaaah!!! Cotoroantei asteia sa-i zici sa stea in puii ei acasa cand afara e canicula...si sa nu te dai nici de-al dracu... si daca tot e canicula, sa-i spui si celui care casca gura langa tine, sa isi faca curaj sa-si defriseze subratul si sa se spele...
- Cand te duci la secretaritul facultatii, sa bati cu pumnul in masa cand secretara vorbeste cu o alta despre "bucataria" ei, desi tu astepti de mai bine de douaj`de minute o amarata de adeverinta de student pe care "doamna" trebuie sa puna DOAR o stampila...
- Sa ii spui profului de curs ca nu te intereseaza pe unde a calatorit el si ce persoane importante a cunoscut, ca nici el nu te-ar trece daca in examen i-ai scrie ca ai fost la mare, la concert la Vama...
- Sa ii pui o piedica sanatoasa celui care se baga in fata ta cand iti astepti randul la metrou... si sa ii razi in nas cand se inchid usile si n-are ce sa-ti mai faca...
- Si cand te intorci acasa si te intalnesti iar cu vecina pusa pe harta, sa-i zici ca atunci cand ai plecat, singura persoana de pe scara era administratorul... Si-asa i-o coceai si lui de ceva vreme... :)
