PROGRAM



15-20 iulie : Activitate pe teren

Cum am ajuns in Bucuresti, nu voi mai avea timp sa postez ceva nou. Asta pentru ca orasul asta imi stoarce pana si ultimele picaturi de energie... si n-as vrea ca pe blogul meu sa se puna o eticheta de genul "Atentie! Poate contine urme de umor, inspiratie si inteligenta!". Apropo de asta, voi ati gasit vreodata alunele buclucase din ciocolata? Eu m-am luat dupa urmele de pe eticheta, dar... esec total! Asadar, in aceasta perioada, "i`m not at my desk".

21-24 iulie : Vizite de lucru

Cum pentru mine nu a venit inca vacanta, desi m-am bucurat cand am scapat cu bine si de a doua sesiune, in aceste trei zile imi voi sustine cele 2 examene la facultatile la care m-am inscris. In ordinea prioritatilor, FJSC si SNSPA! Asadar, e mai bine sa nu ma cititi in perioada asta, din moment ce nu ma ocup decat de accentuarea cuvintelor, despartiri in silabe, omonime, paronime, sinonime etc.

25 & co. - "In constructie, va rugam asteptati!"

Cum in aceasta perioada ma pot metamorfoza (fie intr-un supraom, daca iau la Jurnalism, fie intr-o chestie mica, inutila, care trece neobservata, daca nu iau), e mai bine sa ma ignorati :)). Lasati-ma sa ma relaxez zece zile la Costinesti cu a mea gasca vesela si vesnic neobosita, dupa care promit ca vin fresh, cu idei si vesti noi.

Pentru nelamuriri, va rog sa luati legatura cu secretara mea! :))


Bafta celor care trec prin stresul admiterii!
5 PARERI |
Reacții: 
:))

Imi place la nebunie sa rad! Cu toti muschii fetei! Cu sunet! Mi se pare cea mai accesibila placere. Uite si ceva gratis, pe timp de criza! Bine, te poate costa in anumite situatii, de aceea trebuie sa stii cum, cand, cat si mai ales DE CINE sa razi. Eu, de exemplu, nu stiu, dar ma pricep la sfaturi. Am o slabiciune: NU pot sa ma abtin cand se impiedica cineva. Ca e proful, ca e tata, ca e unu` mare si periculos, ca e un om in varsta sau un adolescent, ma prapadesc de ras. Slava Domnului ca am asistat la atatea cazaturi frumoase, demne de Oscar.

Mai intai, cazaturile alea PNP, adica pe nepregatite. Mergi pe strada, te gandesti la nimicuri care iti tin mintea ocupata, casti gura la te miri ce, cand HÂŢ!, iti fuge piciorul intr-o parte. Icnesti, ca e dureros si-ncerci repede sa te redresezi. In cazul in care nu te opresti, prefacandu-te ca iti verifici pantoful, iti reiei mersul, incercand sa maschezi povestea. Ceva de genul " abia mi-am cumparat mergatorii astia!".
Daca te-ai uita in stanga si-n dreapta, ai vedea sigur vreo 2-3 ca mine care se tin de burta.

Apoi, cazaturile alea DP, adica de-ale penibilului. Mergi si tu ca omu` pe strada, vezi la orizont o tipa misto, tragi de gulerul inexistent ca asa ai vazut si tu in filme, iti iei privirea de cuceritor, cand "IA UITEA!", te impiedici de ceva. Nu se stie sigur de ce, poate sa fie o piatra, poate sa fie un bolovan in toata regula. Cert e ca te-ai facut de cacao. Daca ai "noroc" sa dai de o tipa ca mine (a nu se intelege ca ma consider "o tipa misto"), ti-ai dori sa cazi intr-un canal, o groapa, orice, numai sa nu-mi vezi reactia.

Totodata, nu trebuie omise CDS, adica acele cazaturi de suflet. Ele sunt complexe, manifestandu-se sub diferite forme. Fie ca vorbim de "baletul" betivilor, de cei care nu au un punct de sprijin in metroul cu turbulente, de cei care se impiedica pe scari s.a.m.d, toate aceste forme provoaca ceea ce se cheama "rasul cu stropi". Imaginati-vi-l numai pe cel care urca in graba scarile, cum va plonja in patru labe in fata dumneavoastra. Sau pe cel care ajunge in regim de urgenta de la etaj la parter, pentru ca a calcat in gol cu un pas prea mare. Pe cel care, cand se inclina brusc metroul, cauta disperat o bara de care sa se tina. Cu mana intinsa si fata stramba, e tras cand in fata, cand in spate, cand in stanga, cand in dreapta, incapabil sa-si mentina echilibrul.

Cu toate astea, cazatura pe care am trait-o eu, nu are termen de comparatie. Vara, terminasem clasa a 10-a. Ma simtem bine in hainele pe care le purtam si prindeam incredere cand intorceau unii si altii capul dupa mine. Asta ma facea sa apas si mai aprig pe tocuri. Tineam in mana un dosar cu multe foi (modele de subiecte pt admiterea la ase, ale surorii mele... ceva de genul) si nasul pe sus. M-a strigat un prieten, l-am ignorat ca nu-l aveam la suflet si am dat sa... HÂŢ!, am cazut ca un bolovan in fata unei statii de taxiuri. Taximetristii au inceput sa claxoneze, sa rada si sa faca misto de mine. Toate foile erau intinse pe jos, iar eu incercam sa ma ridic din pozitia aia incomoda. Nu vazusem ca urma o bordura, si-am calcat intr-o parte. Mi-a zburat un papuc din picior si toate secundele alea in care ma adunam ca sa plec mai repede de-acolo, mi s-au parut al dracului de lungi.

Am ras copios scriind postul asta. Stiu ca nu mai e la fel de amuzant cand transcriu intamplarile, pentru ca nici nu ma pricep, e drept, dar in mintea mea vizualizez fiecare scena. Daca aveti si voi intamplari, eu rad cu cea mai mare placere. Pana atunci, va recomand http://www.youtube.com/watch?v=Odj1r1V8cbs
1 PARERI |
Reacții: 
  • Hai-Hi!

    Hai-Hi!

    Hai-Ho!

    Hai-Ho!

    Suntem pitici

    Suntem pitici

    misto!!!

    Gugăl, Gagăl, Gugle ceva?

    "Fanii" mei :))