De azi e toamna... Toamna mi-e draga... Ea m-a imbratisat prima si tot pe ea am vazut-o cand am deschis pentru prima oara ochii... Undeva in octombrie am venit pe lume eu... De atunci n-am lipsit la niciun spectacol. Pentru ca asa o prestatie nu cere decat un ton tacut, m-am asezat o treapta mai jos, departe de cuvinte, de materie si uman. Toamna e o profesionista, un regizor priceput. Are joc de scena, spectacol de culoare si muziCALITATE. Actori devotati, care isi fac numarul si pleaca grabiti, catre un alt EU care asteapta sa se bucure de ei, catre alte perechi de ochi, catre alte suflete, catre alte trairi si sentimente... E vorba de frunze si vant... e vorba de dansul lor, un tango in fata caruia picioarele umane s-ar impiedica... E vorba de ploaia care stinge pasiunea celor doi... e vorba de copacii care isi inclina crengile pe muzica lor... In fata acestei interpretari nu poti sa te simti decat mic...