Timp, incotro?

Mi-e dor sa mai fiu copil... sa alerg cu picioarele goale prin iarba deasa din gradina bunicilor, sa fac prajituri din pamant la nucul batran, sa ma sperii de umbra mea, sa-mi fie frica de intuneric, sa adorm in fiecare seara in bratele unchiului meu care imi canta pana ma cufundam intr-un somn adanc, sa ma bucur de fiecare apus de soare, sa tresar de fiecare data cand bunica imi zicea dimineata ca Mos Nicolae mi-a lasat ceva sub perna... sa cred in Mos Craciun, sa ma costumez in babutza la fiecare reuniune de familie, sa incerc sa-l dresez pe Amiral (cainele negru pe care mi l-a adus bunicul meu cand am implinit 10 ani), sa-mi fac parul palmier, sa-mi impletesc codite, sa ies cu prietenele mele in fata blocului, sa-mi fac papusi din fire de iarba, sa imi astept cu entuziasm fiecare zi de nastere, sa imit stangaci patinajul artistic prin scari de bloc, sa nu pot sa adorm in noaptea dinaintea unei excursii din cauza emotiilor, sa-mi fac casa in copac cu verisorii mei, sa cred in printi si printese, sa astept cu sufletul la gura 15 septembrie, sa imi cumpar ghiozdan si penar, sa iau numai zece la caligrafie, sa fiu Toamna la serbari, sa imi iau haine noi de Paste, sa iau FB, sa-mi controleze parintii temele, sa o mint pe mami ca mi-e rau ca sa ma ia la ea la serviciu sa desenez in Paint, sa iau agenda de telefoane la rand si sa dau telefoane anonime, sa colectionez postere, sa pictez o casa, un soare, un copac si pasari... Mi-e atat de dor de copilul tembel, vesnic cu genunchii juliti, cu parul lung, blond "ca spicul graului", cu ras cristalin, cu pistrui, ochi verzi si gene lungi...
1 PARERI |
Reacții: 
Poveste veche... (E scrisa acum 2 ani)
Azi e de fapt ieri, imi aduc bine aminte... Aceleasi culori se scalda-n fata mea, aceleasi sentimente stau la coada sufletului meu, aceleasi senzatii ma imbratiseaza... E frig azi... si mi-a patruns toamna pana in suflet. I-am deschis, caci m-a prins cu lumina aprinsa... A intrat fara ca macar sa ceara voie, s-a asezat peste mine ca si cum ma vazuse dupa o lunga asteptare si mi-a cantat surd pana m-am invelit cu ea... Si m-am incalzit pana a venit maine...
Maine e de fapt azi, stiu asta sigur... Am visat ceva ce mi s-a intamplat. Visam mult soare in jurul meu. Atat de mult incat imi acopeream ochii cu bratul si ma feream de el. Si s-a suparat ca nu-l priveam cum se joaca, cum creste si cum se bucura in fata ochilor mei. Ma ascundeam eu... si s-a ascuns si el... L-am vazut din ce in ce mai rar, l-am cautat, l-am strigat... dar nu a vrut sa mai apara! Eram suparata pe stelele toate, pe norii care mi-l furau, pe toate pasarile care roiau in jurul lui...
Cand m-am trezit din vis, parea totul un tablou pictat de un scolar: o casa frumoasa, la fereastra careia eram eu, cu soarele imens care planeaza in jur, inconjurat de nori pufosi si pasari in forma de V.
Am aflat mai tarziu ca el, soarele, nu era Luceafarul, iar eu, fata, nu eram Catalina... si-atunci mi s-a parut totul incredibil de uman, ca o piesa de puzzle rupta din FIRESC. Cine era el? Cine eram eu? Nu am raspuns, am zambit... Intreaga camera s-a... insorit :).
E simplu! AZI e AZI, IERI e IERI, MAINE e... MAINE! Eu inteleg...
Etichete: 0 PARERI |
Reacții: 
Scrisoare catre printul meu

Dragul meu,



Incep s-astern randuri peste randuri cu gandul la tine... Intotdeauna m-a inspirat acel ceva al tau, m-am ghidat dupa privirea ta, dupa mirosul pielii tale... dupa gustul buzelor tale... Imi imaginam cum veneai sa ma scoti din lumea asta rece... Inchideam ochii si te vedeam venind... si-as fi vrut sa opresc timpul in loc, sa nu clipesc niciodata, sa nu respir, sa nu te pierd... Toate astea pana azi! Azi nu te mai astept. M-am plictisit sa ne intalnim in fiecare zi la poarta imaginatiei mele... Vreau sa ma joc... Ascunde-te de mine in fiecare adiere de vant, in fiecare soapta din univers, in fiecare lacrima de bucurie, in fiecare zambet de copil... Lasa-ma sa te caut in fiecare gara, in fiecare tren, in fiecare calator al lumii... Arata-mi ca esti inca acolo la fiecare dezamagire, la fiecare tristete, la fiecare pas facut inapoi... Si cand vezi ca vreau sa renunt, priveste-ma prin fiecare pereche de ochi limpezi, vorbeste-mi prin fiecare cuvant cald, atinge-ma prin fiecare mana ferma... O sa stiu daca esti tu... Lasa-ma sa lupt, sa plang, sa rad, sa ma zbat, sa-mi para rau, sa iubesc, sa urasc pana sa ajung la tine! Si cand in final am sa ajung, n-o sa bat de doua ori... Lasa usa deschisa! Nu intarzii mult... poate zile intregi, poate luni, poate ani...



Cu drag,

Eu....
Etichete: 0 PARERI |
Reacții: 
Ieri si azi... Timp... Noi... Care noi? Noi lucruri...

De cateva zile am decis sa-mi schimb stilul de a ma distra. Am lasat in spate localurile cu miros greu de tutun, mersul cu masina si persoanele in a caror companie nu ma mai regaseam de ceva timp. Sunt pieton! In fiecare seara imi pun niste haine casual, imi arunc pe-o parte o geanta fara prea multi bani in ea si plec la plimbare... Uitasem cum arata orasul meu, cum e sa iesi pe lumina, cum e sa bei o bere cu 3 lei pe o terasa de 2 lei... Spre exemplu, aseara am vrut sa mergem in Scena, sa-l aplaudam pe Enciu, care avea de gand sa ne cante ceva bun, lent, care sa vibreze cu starea noastra lenesa... N-am avut noroc, era inchis. Am mers la terasa si am baut suc si bere cam de 20 de lei si ceva... toti 5! Am fost surprinsa sa vad cat de bine te poti distra cu bani putini... Cel mai bine! Ca-n liceu, cand ne duceam la un suc dupa vreo piesa de teatru(unii cu parul infoiat, altii imbracati in costume de scena, altii machiati), fara sa ne pese de etichete; ca atunci cand ne ingramadeam sa chiulim de la religie (ca sa mergem pe la vreun coleg pe-acasa), desi nu faceam nimic special - vorbeam, radeam...

Ce simpli eram atunci... Mai stii cand ziceam ca nu vrem s-ajungem niste adulti tristi? Mai stii ce planuri ne faceam si cum te vedeai peste 10 ani? Ce s-a intamplat cu noi?
0 PARERI |
Reacții: 
Buzz!
Gata! S-a dus idle-ul, am revenit la desk-ul meu! Cum secretara si-a facut datoria, mi-a lasat pe birou o serie de reclamatii. Printre ele se numara si cea a unui anonim, care suna cam asa: "am auzit ca esti proasta...". Impresionata de cele trei puncte de suspensie care exprima fie nostalgie, fie lipsa argumentelor, m-am decis sa dedic aceasta pagina minunatei fiinte care si-a rupt din pretiosul ei timp pentru a ma anunta "ce se mai aude".



Draga Anonim ("suuuufletu` meu"),



Incep prin a-ti spune ca "viata-i greu", obisnuieste-te cu ideea. Uite, spre exemplu, cand eram mica, am auzit ca exista Bau-Bau. Mama imi spunea ca sta sub pat si ca mananca fetitele/baietii obraznice/obraznici, asa ca tine. N-are rost sa-ti mai zic ca nu dormeam noaptea si ca plangeam foarte des, pentru ca, probabil, esti familiarizat(a) cu asta. Nu iti face griji, nu dramatiza! Toata povestea asta o sa dureze pana o sa cresti si tu putin. In cazul meu, s-a rezolvat cu varsta; in al tau, cu riscul de a ma face iar proasta, chiar nu stiu!
In incheiere : Inspira, expira, GOOOOOSFRAAAABAAAAA si repeta dupa mine :


NUUUUUuuuu MI-EEEEEeeee FRIIICAAAAaaaa DEEEEEEeee BAAAAAAU-BAAAU !!! au au au au...



Cu drag, Micky (sau Bau-Bau?)





Stampila e pusa, de semnat am semnat, inchid blogul si dau drumul la caini, ca secretara e in concediu. :)) O zi frumoasa(ce a mai ramas din ea)!
0 PARERI |
Reacții: 
  • Hai-Hi!

    Hai-Hi!

    Hai-Ho!

    Hai-Ho!

    Suntem pitici

    Suntem pitici

    misto!!!

    Gugăl, Gagăl, Gugle ceva?

    "Fanii" mei :))