Da, asa e, te-am vazut, dar tu nu te-ai uitat la mine. Am incercat sa te strig, dar buzele mele parca au inghetat cand am incercat sa-ti rostesc numele. Am incercat sa te ating, dar mainile mele au impietrit... Si-apoi am incercat sa nu te mai privesc... dar corpul tau se misca parca in reluare, usor, ademenindu-ma. Te-am zarit intr-o mie! Mirosul pielii tale m-a lovit ca un val, scufundandu-ma in amintirile acelor nopti in care imi lipeam gatul de gatul tau ca sa-ti simt caldura si pulsul... Nu ti-am spus niciodata cat de frumos mirosi, dar nu regret, pentru ca ai fi inceput sa razi daca ti-as fi marturisit ca mirosi a bucurie, a lacrimi si a dimineti cu lapte si miere... Dar rasul tau e frumos! E alb si previzibil... Ti-as putea spune clipa exacta cand incepi sa razi, judecand dupa modificarile fetei tale... Si stii ce mai stiu despre tine? Ca ti-e frica... nu de ceva palpabil, de ceva ce nu ti s-a intamplat niciodata. Ti-e teama sa incerci ceva nou, pe care sa nu-l poti controla... Stiu ca esti cu picioarele pe pamant, dar sa stii ca nu e capat de lume daca iti tii cateodata capul in nori...