Iubesc!


Iubesc sa nu iubesc... doar sa-mi placa!


Iubesc sa nu iubesc copacul verde, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa gasesc in locul lui o cladire argintie cu geamuri-oglinda...

Iubesc sa nu iubesc ghiocelul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa-i gasesc inocenta sfărâmata intre doua pagini de carte veche, stricata de atatea maini curioase...


  • Iubesc sa nu iubesc fericirea, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa se intoarca impotriva mea, in valuri de tristete...

  • Iubesc sa nu iubesc zambetul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea ca cineva sa-l raneasca sau sa-l tradeze...

  • Iubesc sa nu iubesc omul, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa ajung sa-l cunosc intr-atat cat sa-mi para un animal...

  • Iubesc sa nu iubesc visele, doar sa-mi placa; maine s-ar putea sa aflu ca si sperantele sunt impozabile...


Iubesc sa nu iubesc ceva anume. Sa nu-mi iau angajamente in doi, de una singura. Sa nu am responsabilitati inutile. Sa nu fiu ca toata lumea. Sa nu cunosc suficient. Sa nu ma implic. Iubesc sa iubesc rational, nu emotional. Iubesc sa gust viata in bucati mici, sa pot digera fiecare experienta pana la capat!

Iubesc ca m-am trezit din coma in care am stat atatia ani. Acum ma odihnesc.

ÎNCOTRO ?




Studentia, bat-o vina!

Studentia e o perioada din viata noastra pe care ar fi indicat sa o traim din plin. E diferita de liceu, din simplul motiv ca presupune o schimbare radicala. Ne mutam in alt oras (de obicei unul mai mare decat cel in care ne-am nascut) , care iti da libertatea sa incepi de la zero. Ne obisnuim greu cu ritmul alert de viata, cu zecile de minute pe care le facem pana la orice destinatie, cu noii colegi de camera, cu noile parcuri, cu noile reguli nescrise. Ne facem noi prieteni, adoptam stiluri noi de vestimentatie si comportament, ne cladim personalitatea si incercam sa facem primii pasi spre lumea asta necunoscuta, departe de ochii protectori sau curiosi ai celor de acasa.

Nu e usor sa fii student, pentru ca nu te mai trezeste mama dimineata ca sa nu ajungi tarziu la cursuri, nu mai gasesti masa gata in bucatarie si nu-ti mai face nimeni curat in camera, dar e frumos, pentru ca nu e moarte de om daca lipsesti o zi sau doua de la facultate si nu te mai cearta nimeni daca ajungi acasa dimineata, ravasit dupa o noapte de betie in club. Esti student si esti propriul stapan. Mananci cand vrei, daca vrei sau daca ai ce, dormi cand poti, cum poti si daca poti, te distrezi de cate ori ai ocazia, te imbeti asa cum nici tu nu stiai ca poti, iti faci singur programul si experimentezi cat cuprinde. Daca in liceu erai tocilarul, in facultate poti sa fii sufletul petrecerilor. Daca erai cel timid, acum poti fi un "Don Juan" veritabil. Daca erai oaia neagra, acum poti fi primul in grupa. Studentia este deci, o varsta de tranzitie, o aventura inainte de a deveni un adult plicticos, obsedat de griji si de bani, un pod pe care il poti traversa pe margine, fara sa-ti asumi vreun risc, sau pe care il poti traversa pe contrasens. Tu cum ai face?Fii deschis la minte, fii original, exprima-te liber!
Da` licenta doamna???Cat e licenta?!

Daca as putea, as mai stropi lumea asta cu putin comunism. Fireste, as reintroduce treapta! Si as da pedepse aspre! N-as ierta pe nimeni si as propune sa se taie iar curentul la 22:00! De ce? Pentru ca nu e posibil ca iubirea sa fie pentru oricine... Trebuie sa invatam sa iubim, de la primii fluturi in stomac, prima privire pe-ascuns, prima intalnire, primul sarut, pana la urmatorul ciclu: primul/prima in viata ta, primele responsabilitati, primele planuri de viitor, s.a.m.d. Toti candidatii la iubire sa dea examen. Cei capabili - sa ramana, ceilalti sa paraseasca sala. Nu vrem sa avem de-a face cu cei care urca in acelasi timp doua trepte pentru a ajunge cat mai repede sus. E ca si cum ai purta coronita, dar ai copiat. Si-atunci, pe acestia, i-as trimite la munca fizica : sa faca perne in forma de inima, sa scrie felicitari de amor, sa impacheteze cadouri de Sf. Valentin.

Imaginati-va cate relatii nu merg si cate cupluri divorteaza pe motive de adulter sau de iresponsabilitate. Daca toti s-ar preocupa de suflet asa cum se preocupa de cariera, probabil am avea de-a face numai cu licentiati in dragoste. De asemenea, ar creste natalitatea si ar scadea considerabil rata divorturilor. Si-atunci... n-ar fi bine sa se stinga lumina la 22:00? Sa ramana "angajatii" peste program sa lucreze la "proiect"! N-ar creste in ritmul asta promovarile in functie ( de la prieten la iubit, iubit-logodnic, logodnic-sot) ? Fericirea nu sta in bani si putere! Iubiti si pretuiti, tovarasi !!!
Less is more!


Mi-ar plăcea ca viaţa mea să fie intr-un carneţel post-it cu adeziv! Să pun o pată de culoare pe fiecare sentiment... Să trăiesc roşu când iubesc, galben când sunt geloasă, portocaliu când radiez de fericire, verde când ma simt tânără, roz când îmi pasă, albastru când sunt energică, negru când celelalte culori dispar... Să aştern pe fiecare pagină esenţa momentului, fără să mă complic inutil cu zeci de cuvinte. Să desenez! O inimă roşie cu iniţialele noastre înseamnă de zece ori mai mult decât "te iubesc-ul" pe care mi-l spui mecanic, în timp... O să desenez un soare, ca să-mi amintesc zâmbetul tău... şi-un portativ, să nu uit cât de frumoasă e vocea ta. Şi cireşe coapte, să nu uit gustul buzelor tale... Şi două mere rumene, ca obrajii tăi când roşesc... Şi-apoi, aş putea să arunc din sufletul meu fiecare zi care nu-mi place... Poate luni sau ani întregi ar fi înlocuiti cu noi începuturi, fără să mă doară amintirea lor. Sau amintirea ta.
Titlu: Fara titlu.
De ce iubim femeile sper ca v-a lamurit Cartarescu :). Dar barbatii... de barbati cine se ocupa? Sa-i analizeze cineva, sa le-arate partile bune si partile negative, sa aduca cineva argumente ca sa intelegem si noi de ce e bine sa-i iubim, sa-i pretuim, sa fii alaturi de ei la bine si la rau. Un lucru oricum e cert: barbatii cuceresc si iubesc altfel decat femeile. Spre exemplu:



  1. Cocalarul - fiinta umana inzestrata cu puteri supranaturale, are o vedere atat de buna, incat e capabil sa detecteze un decolteu si-o fusta mini de la zeci de metri distanta. Culori preferate: Roz, auriu, argintiu; Hobby: Frecatul mentei, spargerea semintelor, gratarele in fata blocului; Expresii uzuale: Locul 1, numai 1! , Am valoare! , Dau clasa la "fraeri"!, etc.

Felul in care un cocalar cucereste este cel putin surprinzator. El vrea sa-i arate potentialei partenere de viata, inainte de orice implicare afectiva, ca ii poate oferi o stabilitate financiara. Acest lucru implica un ritual, vechi de cand s-a dat verde la capsunari in Spania: cocalarul se ingroapa in euro, poarta ochelari pentru a nu fi orbit de iubire, isi mascheaza inteligenta sub o tona de gel de par, se imbraca in straie emporIO arMANI(adica "IO...MANI, intelege fetele?"), se parfumeaza cu "Dulce ca Blana" si restul e... istorie.

2. Pârlitul - este o subspecie a Cocalarului, dotata cu la fel de multa incredere de sine, dar cu mai putin noroc, intrucat el este cel care n-a reusit sa puna piciorul pe meleaguri straine(inca!!!). Culori preferate : toate... la un loc! Hobby: Filme XXX, femei, fete, gagici, puicute si altele; Expresii uzuale: Ce faci fetele, te distrezi?, Mamaia ta e tigan?, Ai o harta, ca m-am pierdut in ochii tai?!, Te-a durut cand ai cazut din cer?, De obicei sunt mai scund, dar acum stau pe portofel!

Cocalarul Wannabe nu vrea sa cucereasca o femeie asa, oricum, cu una cu doua, ci respecta intotdeauna un ritual. Mai intai, outfit-ul este extrem de important, confruntandu-se de fiecare data cu dilema de a alege intre costumul de blugi cu "maio" Cobra sau "trelingul" Jay-Hing-Ko. Incaltamintea este, de asemenea, o prioritate, pantofii cu bot lung, lat (gen calcati de elefant) fiind un "must have". Drept accesorii, acesta alege un ceas din aceeasi colectie ca "trelingul", un cercel sclipicios pentru ureche si... bineinteles, cum era sa uitam, tot un accesoriu consideram si unghia lunga de la degetul mic, pe care nu ezita sa o etaleze de fiecare data cand mucozitatile nazale ii joaca feste, cand il gadila ceva in ureche sau cand ii ramane ceva printre dinti. (Seeeecsi, nu?). Drept mijloc de transport, acesta are, nu-i asa, un scuter de toata frumusetea, al carui "tit-tit" se aude de fiecare data cand stimabilul vede o pereche de sâni.

3. Emonelul - desi am mai scris, intr-un fel sau altul despre el, acum ceva timp, am un dracusor isteric pe umarul stang care imi tot zice sa nu ma opresc, dar, blandul ingeras de pe umarul drept imi tot sopteste " Emonel nu e barbat! Emonel nu e barbat!". Pentru ca fortele binelui intotdeauna inving fortele raului (ma intreb cati emo si-ar taia venele pe replica asta), nu detaliez aceasta specie.

Ar mai fi, desigur, specia pe cale de disparitie, adica barbatul care intruneste aproape toate calitatile pe care si le-ar dori sexul frumos, dar nu vreau sa intru in mai multe detalii, de teama sa nu descriu o singura persoana :">. Poate o sa dau un indiciu, ma mai gandesc...


Bucati din noi...

"Spre UNDEVA" scria pe bucata aia de lemn roasa de vreme. Era sub forma unei sageti. Arata spre dreapta. Sau spre stanga? La fel de bine in fata sau in spate, la cat de subreda era... Am hotarat sa nu fortez mana destinului si am pornit in directia indicata... Ploua atat de tare incat bocancii mei gustau cu sete fiecare balta, alimentandu-si pasii, din ce in ce mai mari si mai repezi... M-am oprit sa ma uit spre cer si-am inceput sa ma-nvart in cercuri mici... Tremuram de fiecare data cand parul ud imi plesnea obrajii tineri, de fiecare data cand o picatura de ploaie mi se strecura printre gene, de fiecare data cand hainele largi se lipeau de mine, tinandu-ma captiva in imbratisarea lor de gheata... Am ametit si am cazut... Mii de stropi au sarit in jurul meu in timp ce mi-am aruncat trupul in iarba uda. Simteam dansul ploii, ca si cum fiecare strop stia unde sa se risipeasca... eram sigura ca daca inchideam ochii si ma concentram suficient, as fi simtit vibratia fiecaruia... 1-2, 1-2-3, 1-2-3-4, 1-...

"Nu te supara, ai idee incotro duce cararea asta?" Mi-am ridicat ochii si m-am incruntat... EL - perfect imperfect in peisajul acela! Tinea deasupra capului o umbrela neagra; poate daca ar fi fost alba, as fi crezut ca e un inger... si asta ar fi explicat faptul ca nu era atins de nicio picatura de apa.

"Nu! ", i-am raspuns incercand sa-mi fixez privirea intr-un punct mort...

"Te-ai ratacit?", mi se adresa. Vocea lui, desi tremuram serios, ma facea sa-mi fie cald si bine. Probabil asa suna muzica buna, ca vocea asta...

"Merg spre UNDEVA, nu m-am ratacit! Multa vreme am asteptat drumul asta... si mi l-am imaginat exact asa...", i-am raspuns usor stins, ca si cum abia atunci intelegeam unde calatoream...

"Eu merg spre NICAIERI!", m-a hipnotizat vocea lui. Fiecare cuvant vibra perfect cu sufletul meu, facandu-ma neputincioasa, incapabila de vreun subterfugiu...

"Te pot ajuta cu ceva?", l-am intrebat fixand acelasi punct mort ca mai inainte.

"Tine-mi companie pe drum!", a raspuns fara vreo ezitare.

Ploaia inca lovea, mai furios de data asta. Nu puteam sa-i mai simt ritmul! Iarba gemea usor, sugrumata sub bocancii mei... Iar eu... eu ma-ntinsesem sa prind mana care ma chema sub umbrela...
  • Hai-Hi!

    Hai-Hi!

    Hai-Ho!

    Hai-Ho!

    Suntem pitici

    Suntem pitici

    misto!!!

    Gugăl, Gagăl, Gugle ceva?

    "Fanii" mei :))