Trenuri si oameni...

Singurul loc in care nu suport sa socializez este trenul. Inainte sa ajung in gara imi spun "Doamne sa fiu singura in tot trenul, Doamne sa fiu singura!", imi fac cruce de trei ori (intotdeauna de trei, nu stiu de ce) si pornesc la drum. Fara sa ma surprinda, constat de fiecare data ca gara e full. Oltenii astia adora mersul cu trenul, altfel nu-mi explic...
In fine... poate va intrebati de ce nu aleg alt mijloc de transport... Hmm...ce ar mai fi? Microbuzul (sau maxi-taxi) cade din prima, deoarece prima si ultima experienta cu acest mijloc m-a facut sa-mi vad intreaga viata derulandu-se in fata ochilor. M-am simtit fix ca intr-o tiribomba, numai ca de data asta nu aveam niciun fel de protectie... Nu mai vorbim de mirosurile specifice si de manelele soferului... Permis de conducere nu am, deci ne intoarcem la tren...

Nu-mi place mersul cu trenul pentru ca, din fire, sunt mai energica si nu am rabdare sa stau 3 ore plantata pe un scaun, cu picioarele cat mai stranse si incurcate, astfel incat sa nu-l ating pe calatorul din fata. "Sageata albastra" se numeste trenul cu care calatoresc de obicei.... numele e, bineinteles, ironic. Tinta ei - o calatorie mai rapida(ma gandesc) - nu e nicidecum atinsa...

Cele mai tari experiente in tren au fost doua:

Prima oara aveam loc in fata unei doamne mai in varsta, modesta, cu privirea blanda... Am salutat-o respectuos inainte sa ma asez, dupa care am ignorat prezenta ei, prefacandu-ma interesata de campul intins si mereu acelasi pe care mi-l oferea peisajul... Zecile de minute treceau in liniste, lasandu-mi gandurile libere la te miri ce... Cum visam eu asa la cai verzi pe pereti, doamna ma intreaba cat e ora... Ii raspund scurt si ma intorc la ale mele.
"Sunteti studenta?", aud cu stupoare! Asta era primul semn ca duduia avea chef de taclale... In mintea mea se declansase alarma...
Zambetul meu stramb, raspunsurile seci, faptul ca intorceam privirea in alta parte, ma scarpinam des, ma faceam ca imi caut lucruri in geanta... nimic n-a reprezentat feedback pentru femeie. Mai aveam 40 de minute de mers, timp in care am aflat, fara ca macar sa ma intereseze sau sa intreb, cum pe fata ei a inselat-o barbatul, dar ea a acceptat pentru ca n-avea incotro. Si cat a suferiiiit, dar vaaai cat a suferit. Din una intr-alta, aflu urmatoarele :

"Acum isi renoveaza casa. Isi face vvvalcbn", zice femeia.
"Ce isi face??? ", ma prefac interesata.
"Vvvalcbn!!!!"
"Ma scuzati, nu inteleg..."
"Offfff"
"Incercati mai lent", o indemn.

Cand a pronuntat mai lent, am observat cum dintii de sus i se deplasasera... Ea ii aseza inapoi, ei iar cadeau... Eu incercam sa nu izbucnesc in hohote de ras, ea tot insista sa pronunte "balcon"... La un moment dat, simteam ca imi fac rau daca ma mai abtin, asa ca rasul meu cristalin a rasunat in tot trenul. My bad!!!


A doua experienta e legata de un personaj mai colorat, care se plimba prin tren de colo-colo, accesorizat cu tot felul de ornamente de Craciun. Toata lumea era pe jos de ras, pentru ca tipul arata foarte funny... Eu nu aveam bilet cu loc, asa ca stateam in picioare, pe bagaj, langa una din usile trenului... Vine respectivul si se asaza jos, in fata mea. Era atat de beat, incat puteam sa spun cu exactitate ce si cat a consumat. Sta el ce sta, se uita in stanga, se uita in dreapta, se uita la mine si zice:
"Ma scuzati...."
Nu-i raspund... ma fac ca ploua...
"Mmmma scuzati....."
Il privesc in ochi...
"Mai e mult?", ma intreaba.
"Pana unde?!", exclam amuzata...
"Pana-n statie"
"Mai e...", ii raspund.

Omul se intinde pe bagajul cuiva si se pune la somn... Peste 5 minute:
"Ma scuzati..."
La fel, ma fac ca ploua rau de data asta...
"Domnisoara, va rog eu ma scuzati..."
"Ce e?", ii raspund uuuusor nervoasa
"Da`ce statie urmeaza?", ma priveste nedumerit...
"Pitesti", ii spun razand...

Da sa se ridice, nu-l mai tin picioarele... Iar incearca, iar nu poate. Se rostogoleste, se sprijina de ce apuca...degeaba! Renunta. Iar se baga la somn. Peste cateva minute, observ cum o liniuta de lichid se prelinge dinspre barbat spre mine.... Daca statia era departe si picioarele nu-l mai tineau... ce era sa faca? Pe el sa faca, logic! :))
Reacții: 
0 Responses

Trimiteți un comentariu

  • Hai-Hi!

    Hai-Hi!

    Hai-Ho!

    Hai-Ho!

    Suntem pitici

    Suntem pitici

    misto!!!

    Gugăl, Gagăl, Gugle ceva?

    "Fanii" mei :))