Mi-e dor sa mai fiu copil... sa alerg cu picioarele goale prin iarba deasa din gradina bunicilor, sa fac prajituri din pamant la nucul batran, sa ma sperii de umbra mea, sa-mi fie frica de intuneric, sa adorm in fiecare seara in bratele unchiului meu care imi canta pana ma cufundam intr-un somn adanc, sa ma bucur de fiecare apus de soare, sa tresar de fiecare data cand bunica imi zicea dimineata ca Mos Nicolae mi-a lasat ceva sub perna... sa cred in Mos Craciun, sa ma costumez in babutza la fiecare reuniune de familie, sa incerc sa-l dresez pe Amiral (cainele negru pe care mi l-a adus bunicul meu cand am implinit 10 ani), sa-mi fac parul palmier, sa-mi impletesc codite, sa ies cu prietenele mele in fata blocului, sa-mi fac papusi din fire de iarba, sa imi astept cu entuziasm fiecare zi de nastere, sa imit stangaci patinajul artistic prin scari de bloc, sa nu pot sa adorm in noaptea dinaintea unei excursii din cauza emotiilor, sa-mi fac casa in copac cu verisorii mei, sa cred in printi si printese, sa astept cu sufletul la gura 15 septembrie, sa imi cumpar ghiozdan si penar, sa iau numai zece la caligrafie, sa fiu Toamna la serbari, sa imi iau haine noi de Paste, sa iau FB, sa-mi controleze parintii temele, sa o mint pe mami ca mi-e rau ca sa ma ia la ea la serviciu sa desenez in Paint, sa iau agenda de telefoane la rand si sa dau telefoane anonime, sa colectionez postere, sa pictez o casa, un soare, un copac si pasari... Mi-e atat de dor de copilul tembel, vesnic cu genunchii juliti, cu parul lung, blond "ca spicul graului", cu ras cristalin, cu pistrui, ochi verzi si gene lungi...