Degetele imi aluneca pe tastatura la fel de usor cum soarele ar topi acum un cub de gheata... A venit vara, stiati? Ma-nghite camera asta care devine din ce in ce mai mica, cand ma gandesc ca inca nu pot "sa-mi rup tenesii in goana de a prinde"... trenul catre mare. E cald... si soarele asta e atat de puternic incat simt ca imi afecteaza neuronii, din moment ce nu ma gandesc decat la un rasarit sangeriu pe malul marii agitate... Nu ma pot bucura de soarele care imi bate in cap dupa 2 ore de examen in timp ce astept autobuzul, la fel cum nu ma pot bucura nici de umbra apartamentului in care trebuie sa stau pana maine dimineata, cand acelasi soare imi bate in geam, uitandu-se curios printre jaluzelele verticale... Soarele in Bucuresti, Timisoara sau Iasi e altfel decat soarele din Costinesti, Mamaia sau Vama-Veche... Pare personalizat de cei care sunt intr-o continua alergatura, parca incalzeste mai tare, de frica unei oarecare concurente, parca e un comerciant care isi vinde serviciile, desi tu nu ai nevoie de ele, parca e cel care te pandeste la semafor ca sa-ti spele parbrizul... In schimb, imaginati-va soarele marii... cum sa te superi pe el cand incalzeste atat de tare incat iti arde nisipul sub talpi? Cum sa te deranjeze ca se uita la tine cand stai intins pe prosopul colorat? Cum sa nu-i dai atentie cand il vezi "adormind" de pe terasa balconului... sau cand, dis-de-dimineata, bati cu palmele-n mare pana se trezeste? Eh... deocamdata imi iau tenesii fermecati si alerg sa-mi prind visele pe care le-am amanat acum un an... stiu ca marea ma astepta, o gura de aer mai incolo... :)