Titlul pe care l-am ales are doua semnificatii... In primul rand "barbatii la feminin" pentru ca o persoana de sex feminin trateaza subiectul (si aceea sunt eu), si-apoi pentru ca subiectul este barbatul efeminat. Daca tot am rezolvat problema titlului, hai sa incepem sa si tratam ... Ce presupune sa fii barbat? Fizic, psihologic si/sau anatomic, presupune sa fii diferit de o femeie... Aham... deci trasaturile fizice sunt mai accentuate, mai dure, ai cohones (si la propriu si la figurat) si te doare rau de tot sa fii lovit acolo, n-ai menstruatie, pilozitatea e mai mare, nu plangi la filme de dragoste, nu te tii de mana cu prietenii, nu te duci impreuna cu tovarasii la baie, nu te plangi 23/24 h (sa nu zic 24/24)de greutate, in schimb 24/24 imi permit sa zic ca te gandesti la sex, folosesti destul de des "ce buna e aia!", nu folosesti excesiv cuvantul "fata"(gen:"Ce faci fata?", "Hai fata, esti nebuna fata?!","Ce ne facem fata?"), nu stai 10 h in baie, iti ia relativ putin timp sa te aranjezi, esti mult mai rational decat o femeie... si lista poate continua... Nimic neobisnuit pana acum.. oricine poate distinge un barbat de o femeie, nu? Pai nu... tocmai asta e problema... Mi se intampla destul de des (si incep sa-mi pun serioase intrebari) sa ma uit la o persoana si sa ma gandesc daca e barbat sau femeie... Adica stai asa ca are maxilarul bine conturat, are brate de barbat, dar are cercei in ambele urechi, par blond indreptat cu placa si lung pana la umeri... corp de femeie(poate de la hainele FOARTE mulate, zic...), iar hainele alea mulate nu sunt sigura ca ar sta la fel de rau pe o femeie... Mai sa fie! A nu se intelege ca am ceva cu cei care isi tin parul lung, il vopsesc, se indreapta cu placa, poarta cercei si haine roz... ca pana la urma poate chiar le sta bine, ii caracterizeaza si ies din banal... Dar, oricat de deschisa sunt eu, n-as accepta niciodata langa mine, in sensul de partener(si sa fiu sincera nicaieri), un barbat care imi cere pentru uz personal fardurile si oja...Doar daca as fi impreuna cu nush-ce vedeta rock(deci clar niciodata :) )... Si nici nu mi-ar placea sa ies in oras cu unul care, sa zicem ca s-ar pune problema sa ma apere, sa fie mai bun la viteza decat mine... Imi plac barbatii romantici, dar nu-mi plac lucrurile duse la extrem... de ce sa-mi pateze bluza cea noua cand ne uitam la Titanic... de ce sa-mi ceara sa-l tin de mana cand moare Jack? Pe bune acum... de ce sa te faca cineva sa te simti barbat? Nu e jignitor? Prefer sa fiu cu cineva care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt femeie... ca mi-e frica la filmele de groaza, ca ma precipit in tot ce fac, ca sunt irationala uneori, ca nu vad lucrurile in ansamblu, ca am prea multi pantofi, ca ma laud ca am atentie distributiva, ca vorbesc mult si uneori prost... chestii de genul... Barbatul-femeie e o specie in continua evolutie in toata involutia asta care ne caracterizeaza... Si-acum concluzia... prima concluzie(e blogul meu si imi permit sa fac asta :>) e adresata barbatilor adevarati, cu sange-n... vene, care stiu sa fie barbati : Ei bine, toata stima pentru voi ca ne-ati dat o coasta, si-acum suntem noi ca un ghimpe-n coasta!!!