M-am nascut pe 16 octombrie 1989, intr-un oras mic, dar colorat. N-am crescut intr-un an cat altii in zece, dar am crescut corect si civilizat, asa cum m-au indrumat ai mei. Desi in familie am fost Praslea, n-am plecat in lume sa lupt pentru altceva decat visele mele... Lumea asta se rezuma la Bucuresti, orasul gri in care am descoperit mai multa culoare decat ma asteptam. Mi-am luat cu mine o cutie cu amintiri. Si fleacuri. M-am urcat in trenul asta si am ajuns. Prima statie - camin Grozavesti. Zeci de puisori care abia si-au luat zborul trec pe langa mine. Trag aer in piept. Initial am crezut ca nu ma voi acomoda vietii de camin... Gresit! Cum sunt o fire comunicativa, care tanjeste dupa armonie, mi-am gasit imediat locul la etajul 2. Si cum nimic nu cred ca e intamplator, am intalnit acelasi tip de oameni cu care am avut de-a face pana acum.. veseli, colorati, deschisi la minte, educati, inteligenti... Ma simt ca acasa, doar ca intr-o familie mai numeroasa. "Buzunarul" palierului a luat locul sufrageriei; aici ne intalnim toti sa jucam carti pe porunci, sa povestim, sa radem, sa(ne)plangem, sa bem cafea si ceaiuri, sa spunem bancuri... Camera Dynei a devenit bucataria (pentru cine nu o stie, este o studenta din anul 3, cea care a speriat fuuuuuoooorumul de meditatii online; in realitate nu este atat de rea, doar ca are o placere deosebita sa corecteze ironic greselile gramaticale --> un fleac, ne-a ciuruit!); aici ne strangem cu mancare traditionala din toate colturile Romaniei, punem biroul in mijlocul camerei si hotaram de-un ospat. Camera Andrelelor si camera lui Bogdan sunt pe post de "entertainment area"; aici se vad filme, desene, se canta si se danseaza. Camera lui Alex este pe post de Spa, asta pentru ca e extrem de curata, miroase intotdeauna frumos, temperatura e potrivita, toate conditiile ca sa-ti incarci bateriile. Intr-o asa atmosfera am implinit, intr-o zi de toamna, 20 de primaveri. A fost aniversarea perfecta, la care nu ma asteptam si pe care nu o sa o uit niciodata... In jurul orelor 20 a inceput totul... primeam suspect de multe telefoane: cand vin in camin? mi-e foame? mi-e sete? mi-e frig? mi-e cald? vin la camin? sigur vin la camin? mai, dar sigur vin la camin?... M-au tinut ocupata pe hol, pana la ora 0:00 cand, intr-o lumina palida a 20 de lumanari, apare gasca vesela. Tineau in multe maini un tort... si-n alte multe maini baloane... si sampania curgea peste tot pe langa mine, pe mine, prin parul si genele mele... Mi-au cantat un "La Multi Ani" romanesc zgomotos... Tania, colega mea de camera, mi l-a cantat pe cel rusesc, pe care l-am savurat din plin... N-am stiut cum sa reactionez, din simplul motiv ca nu ma consideram asa importanta pentru ei... Si s-au desfacut cadouri... si mi-au inmanat, pe rand, cate un balon personalizat cu gandurile fiecaruia despre mine... si s-au facut multe poze... si s-a ras mult... si petrecerea a continuat pana tarziu... Pe sistemul "pe patul meu si pe muzica mea" - pe seama si de ziua mea! A fost extraordinar... genul de surpriza pe care nu ai cum sa nu o gusti! In ordinea camerelor, multumesc MARCELA, OANA, TANIA, DYNA&COSMIN, ANDREEA&DEEA, ALEX&ADI, BOGDAN !!!!!! Acum trebuie sa imi caut o cutie si mai mare pentru amintiri :D! Chiar daca voi pleca, pasii mei tot spre voi ma vor purta!