Imi place la nebunie sa rad! Cu toti muschii fetei! Cu sunet! Mi se pare cea mai accesibila placere. Uite si ceva gratis, pe timp de criza! Bine, te poate costa in anumite situatii, de aceea trebuie sa stii cum, cand, cat si mai ales DE CINE sa razi. Eu, de exemplu, nu stiu, dar ma pricep la sfaturi. Am o slabiciune: NU pot sa ma abtin cand se impiedica cineva. Ca e proful, ca e tata, ca e unu` mare si periculos, ca e un om in varsta sau un adolescent, ma prapadesc de ras. Slava Domnului ca am asistat la atatea cazaturi frumoase, demne de Oscar.
Mai intai, cazaturile alea PNP, adica pe nepregatite. Mergi pe strada, te gandesti la nimicuri care iti tin mintea ocupata, casti gura la te miri ce, cand HÂŢ!, iti fuge piciorul intr-o parte. Icnesti, ca e dureros si-ncerci repede sa te redresezi. In cazul in care nu te opresti, prefacandu-te ca iti verifici pantoful, iti reiei mersul, incercand sa maschezi povestea. Ceva de genul " abia mi-am cumparat mergatorii astia!".
Daca te-ai uita in stanga si-n dreapta, ai vedea sigur vreo 2-3 ca mine care se tin de burta.
Apoi, cazaturile alea DP, adica de-ale penibilului. Mergi si tu ca omu` pe strada, vezi la orizont o tipa misto, tragi de gulerul inexistent ca asa ai vazut si tu in filme, iti iei privirea de cuceritor, cand "IA UITEA!", te impiedici de ceva. Nu se stie sigur de ce, poate sa fie o piatra, poate sa fie un bolovan in toata regula. Cert e ca te-ai facut de cacao. Daca ai "noroc" sa dai de o tipa ca mine (a nu se intelege ca ma consider "o tipa misto"), ti-ai dori sa cazi intr-un canal, o groapa, orice, numai sa nu-mi vezi reactia.
Totodata, nu trebuie omise CDS, adica acele cazaturi de suflet. Ele sunt complexe, manifestandu-se sub diferite forme. Fie ca vorbim de "baletul" betivilor, de cei care nu au un punct de sprijin in metroul cu turbulente, de cei care se impiedica pe scari s.a.m.d, toate aceste forme provoaca ceea ce se cheama "rasul cu stropi". Imaginati-vi-l numai pe cel care urca in graba scarile, cum va plonja in patru labe in fata dumneavoastra. Sau pe cel care ajunge in regim de urgenta de la etaj la parter, pentru ca a calcat in gol cu un pas prea mare. Pe cel care, cand se inclina brusc metroul, cauta disperat o bara de care sa se tina. Cu mana intinsa si fata stramba, e tras cand in fata, cand in spate, cand in stanga, cand in dreapta, incapabil sa-si mentina echilibrul.
Cu toate astea, cazatura pe care am trait-o eu, nu are termen de comparatie. Vara, terminasem clasa a 10-a. Ma simtem bine in hainele pe care le purtam si prindeam incredere cand intorceau unii si altii capul dupa mine. Asta ma facea sa apas si mai aprig pe tocuri. Tineam in mana un dosar cu multe foi (modele de subiecte pt admiterea la ase, ale surorii mele... ceva de genul) si nasul pe sus. M-a strigat un prieten, l-am ignorat ca nu-l aveam la suflet si am dat sa... HÂŢ!, am cazut ca un bolovan in fata unei statii de taxiuri. Taximetristii au inceput sa claxoneze, sa rada si sa faca misto de mine. Toate foile erau intinse pe jos, iar eu incercam sa ma ridic din pozitia aia incomoda. Nu vazusem ca urma o bordura, si-am calcat intr-o parte. Mi-a zburat un papuc din picior si toate secundele alea in care ma adunam ca sa plec mai repede de-acolo, mi s-au parut al dracului de lungi.
Am ras copios scriind postul asta. Stiu ca nu mai e la fel de amuzant cand transcriu intamplarile, pentru ca nici nu ma pricep, e drept, dar in mintea mea vizualizez fiecare scena. Daca aveti si voi intamplari, eu rad cu cea mai mare placere. Pana atunci, va recomand http://www.youtube.com/watch?v=Odj1r1V8cbs
Mai intai, cazaturile alea PNP, adica pe nepregatite. Mergi pe strada, te gandesti la nimicuri care iti tin mintea ocupata, casti gura la te miri ce, cand HÂŢ!, iti fuge piciorul intr-o parte. Icnesti, ca e dureros si-ncerci repede sa te redresezi. In cazul in care nu te opresti, prefacandu-te ca iti verifici pantoful, iti reiei mersul, incercand sa maschezi povestea. Ceva de genul " abia mi-am cumparat mergatorii astia!".
Daca te-ai uita in stanga si-n dreapta, ai vedea sigur vreo 2-3 ca mine care se tin de burta.
Apoi, cazaturile alea DP, adica de-ale penibilului. Mergi si tu ca omu` pe strada, vezi la orizont o tipa misto, tragi de gulerul inexistent ca asa ai vazut si tu in filme, iti iei privirea de cuceritor, cand "IA UITEA!", te impiedici de ceva. Nu se stie sigur de ce, poate sa fie o piatra, poate sa fie un bolovan in toata regula. Cert e ca te-ai facut de cacao. Daca ai "noroc" sa dai de o tipa ca mine (a nu se intelege ca ma consider "o tipa misto"), ti-ai dori sa cazi intr-un canal, o groapa, orice, numai sa nu-mi vezi reactia.
Totodata, nu trebuie omise CDS, adica acele cazaturi de suflet. Ele sunt complexe, manifestandu-se sub diferite forme. Fie ca vorbim de "baletul" betivilor, de cei care nu au un punct de sprijin in metroul cu turbulente, de cei care se impiedica pe scari s.a.m.d, toate aceste forme provoaca ceea ce se cheama "rasul cu stropi". Imaginati-vi-l numai pe cel care urca in graba scarile, cum va plonja in patru labe in fata dumneavoastra. Sau pe cel care ajunge in regim de urgenta de la etaj la parter, pentru ca a calcat in gol cu un pas prea mare. Pe cel care, cand se inclina brusc metroul, cauta disperat o bara de care sa se tina. Cu mana intinsa si fata stramba, e tras cand in fata, cand in spate, cand in stanga, cand in dreapta, incapabil sa-si mentina echilibrul.
Cu toate astea, cazatura pe care am trait-o eu, nu are termen de comparatie. Vara, terminasem clasa a 10-a. Ma simtem bine in hainele pe care le purtam si prindeam incredere cand intorceau unii si altii capul dupa mine. Asta ma facea sa apas si mai aprig pe tocuri. Tineam in mana un dosar cu multe foi (modele de subiecte pt admiterea la ase, ale surorii mele... ceva de genul) si nasul pe sus. M-a strigat un prieten, l-am ignorat ca nu-l aveam la suflet si am dat sa... HÂŢ!, am cazut ca un bolovan in fata unei statii de taxiuri. Taximetristii au inceput sa claxoneze, sa rada si sa faca misto de mine. Toate foile erau intinse pe jos, iar eu incercam sa ma ridic din pozitia aia incomoda. Nu vazusem ca urma o bordura, si-am calcat intr-o parte. Mi-a zburat un papuc din picior si toate secundele alea in care ma adunam ca sa plec mai repede de-acolo, mi s-au parut al dracului de lungi.
Am ras copios scriind postul asta. Stiu ca nu mai e la fel de amuzant cand transcriu intamplarile, pentru ca nici nu ma pricep, e drept, dar in mintea mea vizualizez fiecare scena. Daca aveti si voi intamplari, eu rad cu cea mai mare placere. Pana atunci, va recomand http://www.youtube.com/watch?v=Odj1r1V8cbs
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Şi mie-mi place să râd. Aproape din orice. Interesant post. Te-am adăugat şi în blogroll, să te mai citesc din când în când. @nCa